Cum a murit George Călinescu

George Calinescu

Conştient de mai mulţi ani de natura unei boli incurabile (ciroză hepatică), George Călinescu s-a ţinut mereu la curent cu cercetările medicale în domeniu, respectând totodată – pe cât posibil – prescripţiile specialiştilor, fiind însă dezolat că după atâtea progrese în vindecarea altor maladii, în cazul lui nu se putea face încă mare lucru.

Internat la 24 noiembrie 1964 în sanatoriul Otopeni din Bucureşti, pe când avea doar 65 de ani, cu diagnosticul menţionat mai sus, Călinescu a beneficiat de condiţii pe măsura prestigiului său, chiar dacă regimul comunist predica egalitatea tuturor. Era vizitat zilnic de soţie, de prieteni şi de membrii institutului pe care îl conducea, vreo două luni chiar a continuat să lucreze, până când boala a tot progresat şi-i crea probleme de mobilitate, prin acumularea unor cantităţi imense de apă în abdomen şi perfuziile zilnice la care era supus. Îşi făcea chiar planuri de reprezentare politică, prin acceptarea candidaturii la alegerile pentru Marea Adunare Naţională, afişa faţă de vizitatori o bună dispoziţie care era însă contrazisă de aspectul fizic tot mai fragil: slăbise foarte mult, culoarea tenului devenise pământie. În plus, durerile deveneau acute, iar de pe la finele lui ianuarie i se administra deja morfină, personalul medical pronosticând un sfârşit nu prea îndepărtat. Controlul suplimentar efectuat de doi medici din Republica Democrată Germană şi scepticismul descifrat la ei de prolificul critic literar l-au convins că s-a intervenit prea târziu cu medicamentaţia asupra sa şi că astfel i s-au răpit mai mulţi ani de viaţă.

De altfel, G. Călinescu a realizat acest lucru cu multă deprimare, apelând la serviciile unui notar pentru a pune rânduială în privinţa averii sale; devenise uneori neprietenos faţă de musafiri, manifestând totodată un soi de pudoare a agoniei. Pe patul de boală, la spital, încerca să-şi păstreze încă demnitatea, începând cu aspectul fizic şi până la ţinuta vestimentară.

Şi totuşi, în noaptea de 11 spre 12 martie 1965, după un somn agitat, Călinescu s-a trezit pe la două noaptea, şi-a aranjat sumar ţinuta şi a rugat asistenta să anunţe pe doctor că probabil în scurtă vreme el va muri. S-a reaşezat în pat, intrând în comă, asistat fiind de medic. La trei şi jumătate din noapte a trecut tărâmul în veşnicie.

sursa: Lucian Nastasă, Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viaţa privată a universitarilor “literari” 1864-1948, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010, pag. 432-433

3 răspunsuri

  1. […] Andreea Toma, Antoaneta Moga, Blog de cărţi, Ciopilturi de ţăruză, Daniela, Innerspacejournal, Istorii regăsite, Povestiri de lecturi şcolare, Recenzii beletristice, Simona’s blog, […]

  2. LA MULŢI ANI !
    P.S. Referitor la articol : încă unul care, temporal, nu-şi găseşte locul ! Este 1 ianuarie, lumea se gândeşte la altceva, nu la suferinţe, ciroze ori morţi mai mult sau mai puţin impresionante…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: