Bătălia de la Soci din 1471: localizare. Diferite tendinţe în istoriografia secolului XX

Radu cel Frumos si Stefan cel Mare

Luptele dintre Ştefan cel Mare şi Radu cel Frumos din perioada 1469-1473 au avut cauza principală în stăpânirea cetăţii Chilia. Punct strategic, aceasta fusese iniţial sub dominaţia politică a domnitorilor Ţării Româneşti (din 1389), a trecut sub dominaţia Moldovei, în timpul lui Iancu de Hunedoara (din 1448) a funcţionat sub o administraţie munteano-ardeleană, în ea stabilindu-se o garnizoană maghiară. Cucerită de către Ştefan cel Mare în ianuarie 1465, Chilia era dorită atât de către Radu cel Frumos al Ţării Româneşti cât şi de Poarta Otomană. Astfel, divergenţele dintre cei doi domni au constituit o ultimă manifestare a rivalităţii dintre cele două state pentru controlul gurilor Dunării şi implicit al comerţului ce lega Marea Neagră de Europa Centrală.

Şirul de confruntări militare, iniţiat de Radu în 1469, uneori în colaborare cu tătarii, a continuat cu riposta lui Ştefan, ce a ars Brăila şi Târgul de Floci în februarie 1470 (logic lovitura a avut loc în puncte esenţiale pentru comerţul Ţării Româneşti de pe ruta Marea Neagră – Europa Centrală, înverşunarea negustorilor din aceste puncte împotriva lui Ştefan menţinându-se ani în şir).

Al treilea episod al confruntărilor a avut loc în 1471, când Radu a pregătit o campanie în Moldova. Ştefan însă l-a aşteptat pe graniţe, la Soci, unde oastea moldoveană a zdrobit-o pe cea munteană la 7 martie 1471. Faptul că Radu cel Frumos nu a părăsit gândul răzbunării este arătat de iniţiativa acestuia de a ridica o fortificaţie pe cursul inferior al Siretului, dar şi de faptul că Ştefan cere o mediere a conflictului lui Cazimir al Poloniei. Eşuând tratativele, Stefan preia initiaţiva şi porneşte, însoţit de către pretendentul Laiotă Basarab, către Ţara Românească. Deznodământul se dă între 18-20 noiembrie 1473 lângă cetatea Teleajănului, Radu cel Frumos nepierzând doar oastea şi tronul ci şi tezaurul şi familia.

Revenind la bătalia din 7 martie 1471 şi implicit la denumirea locului – Soci, trebuie să menţionăm trei aspecte:

1. Toată lumea este de acord cu data bătăliei- 7 martie 1471 (6979 de la Facerea Lumii).

2. În zilele noatre există cinci localităţi cu acest nume, câte una în judeţele Iaşi, Vaslui şi Bacău şi două în Neamţ. Nicio localitate nu este situată în apropierea graniţei dintre cele două state din secolul al XVI-lea. Cât despre celebrul Soci (Сочи) din nordul Mării Negre, atât Radu cel Frumos cât şi Ştefan, nu aveau ce cauta acolo cu armata în 1471, decât eventual într-o campanie militară împotriva sau în ajutorul tătarilor.

3. Majoritatea izvoarelor medievale româneşti (Letopiseţul de la Bistriţa, Analele putnene, Letopiseţul lui Grigore Ureche, Letopiseţul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 al lui Nicolae Costin, nu relatează decât data bătăliei şi că ea a avut loc la Soci, fără a face localizarea exactă: Războiul de la Soci. cându s-au bătut Ştefan vodă cu Radul vodă domnul muntenescu, 6979 martie 7 dni. Radu vodă văzând atâta prăpadu în ţara sa, ce-i făcuse Ştefan vodă, nu vru să lase să nu cerce strâmbătatea sa[…] au venitu asupra lui Ştefan vodă. Iară el ca un leu gata spre vânatu, degrabă sau pornit şi la Soci le-au ieşit înainte şi dându războiu vitejeşte, martie 7 zile, […] Radul vodă pierdu războiul cu multă pagubă de ai săi[…].

Faptul că localizarea Socilor nu a fost făcută de către cronicarii români din secolul al XVII-lea a dus la situaţia în care istoricii secolului XX au emis diferite ipoteze asupra locaţiei acestora.

Astfel, Nicolae Iorga localizează Socii cu siguranţa-i caracteristică în zona Bacăului, după ce traduce cuvântul sociu ca echivalentul unguresc al cuvântului cojocar-în ţinutul locuit de secui (ceangai), ipoteză reluată din Istoria lui Ştefan cel Mare şi Istoria Românilor din 1908: Radu intră în ţinuturile de graniţă ale vecinului său. Dar el nu putu merge mai departe decât până la satul Soci (« Sociu » înseamnă pe ungureşte « cojocar »), deci satul este unul din satele astea ungureşti din părţile băcăuane.

Luând în calcul elementele menţionate, nu ne este deloc greu să ne dăm seama de ce mulţi istorici din secolul XX au situat Socii din 1471 în Moldova, majoritatea cercetătorilor pornind de la ideea că Radu cel Frumos a năvălit în Moldova, lucru perfect normal dacă interpretam ad literam scrierile lui Ureche şi ale celor care au copiat după acesta, precum şi scrisoarea lui Ştefan cel Mare, în care acesta cerea medierea lui Cazimir al IV-lea în conflictul cu Radu […]Radu woyewoda venit in regnum meum ut idem anichilando devastaret me et regnum meum[…].

Primul cercetator care are un demers istoriografic corect, centrat pe localizarea Socilor, a fost Constantin C. Giurescu. Acesta a analizat şi alte izvoare medievale decât letopiseţele enumerate : cronica moldo-polonă şi cronica moldo-germană (de la Munchen) ajungând la concluzia argumentată cum că Sociul era situat în fostul judeţ Râmnicu Sărat, la hotarul dintre Muntenia şi Moldova. Mai mult, Giurescu include Sociul de la 1471 pe lista aşezărilor dispărute din România alături de Târgul Putnei, Târgul de Floci şi Crăciuna. El îşi bazează afirmaţiile pe harta întocmită de cartografii ruşi în perioada 1828- 1829, după care au fost făcute litografiile româneşti – primele hărţi apărute pe teritoriul Principatelor – în 1833. Atât în prima, cât şi în harta românească din 1833 apare cătunul Soci în apropiere de Râmnicu Sărat. Un alt izvor în care sunt pomeniţi Socii este opera lui Dionisie Fotino apărută în 1819 la Viena şi care se bazează pe recensământul din 1815.

Este logic să ne gândim că dacă a existat un cătun situat pe drumul negustoresc medieval, este foarte posibil să fi dispărut, locuitorii mutându-se în Târgul Râmnicului, poate mai bine apărat şi nu aşa de expus.

Istoricii din a doua jumătate a secolului al XX-lea au adoptat fie poziţia lui Iorga (mai cu seamă autorii moldoveni, dar şi S. Papacostea), fie au recunoscut corectitudinea analizei lui Giurescu – Gh. Duzinchevici. Unii istorici (Ştefan Pascu) sar peste problema localizării Socilor, chiar în tratate de istoria românilor.

Tendinţele din ultimii ani ale istoricilor, pe baza scrierilor lui Giurescu şi Ioan Bogdan, dar şi pe analiza cronicilor moldo-slavă şi moldo-germană, sunt de a localiza Socii în apropierea Râmnicului Sărat, această problemă fiind lamurită şi încheiată. A se vedea opiniile profesorilor de la Universitatea Bucureşti şi noul Tratat de Istoria Românilor apărut sub egida Academiei Române.

sursa: Marius Gabriel Neculae, Bătălia de la Soci din 1471: localizare. Diferite tendinţe în istoriografia secolului XX, publicat în Analele Buzăului , vol. III, Buzău, 2011, p. 23-26

Un răspuns

  1. http://revistamonumenteloristorice.ro/
    Aici gasiti noi informatii despre Targul Soci 1471

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: