Originea şi evoluţia Reformei

Reforma a fost provocată de abuzurile Bisericii Romano-Catolice de a vinde „indulgenţe“ care promiteau absolvirea de pedeapsa pentru păcate, în viaţa veşnică. Biserica s-a îmbogăţit prin vânzarea iertării spirituale, o practică ce a ajuns la punctul culminant în sec. XVI, când papalitatea a folosit profiturile pentru a reconstrui Bazilica Sfântul Petru din Roma, fapt ce l-a determinat pe călugărul augustin Martin Luther, în 1517, să critice învăţăturile fundamentale ale Bisericii. El contraargumenta conceptul de salvare cumpărată prin acela al mântuirii prin credinţă, respingånd rolul decisiv atribuit Bisericii prin administrarea tainelor. Reformaţii au cerut secularizarea averilor clerului, introducerea limbilor naţionale in serviciile de cult, declarând Biblia singurul izvor al credinţei. Ei au câştigat mulţi adepţi şi au creat comunităţi şi biserici protestante în toată Europa.

Pornind din Germania, mişcările de Reformă s-au răspândit în sec. XVI în toată Europa. În multe cazuri, acestea erau fundamental diferite de învăţăturile lui Luther. Biserica luterană a câştigat adepţi mai întâi în Scandinavia şi în statele baltice, dar şi în Imperiul German, în timp ce învăţăturile lui Jean Calvin s-au răspândit din Elveţia în Franţa, Olanda, Anglia, Scoţia, Polonia, Ungaria şi în alte regiuni. Baza teologiei calviniste era doctrina predestinării absolute şi graţia divină irezistibilă: Dumnezeu stabilea de la bun început dacă un individ era salvat sau damnat. Calviniştii credeau că natura acestei selecţii, deşi inflexibilă, era detectabilă prin circumstanţele vieţii, bogăţiei şi norocului fiecărui om. Această doctrină a avut o importanţă semnificativă în dezvoltarea Europei Occidentale şi a Americii de Nord.

În Anglia, Reforma a căpătat o formă unică prin crearea Bisericii Anglicane. Aceasta şi-a dobândit structura legală în 1534, prin desemnarea lui Henric VIII drept capul suprem al Bisericii, prin Actul de supremaţie.

În Franţa, hughenoţii şi-au formulat doctrina în 1558, la primul conciliu naţional din Paris. Reforma franceză şi-a găsit susţinători mai ales din rândurile nobilimii, care era nemulţumită de stricteţea monarhiei catolice. După masacrul hughenoţilor din Noaptea Sf. Bartolomeu, în 1572, a izbucnit războiul civil. Persecuţia a dus în cele din urmă la emigrarea a 200 000 de hughenoţi în 1685.

sursa: Marea istorie ilustrată a lumii, vol. IV, Începutul perioadei moderne. Secolele XVI-XVIII, Ed. Litera, colecţia Financiarul, 2008

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: