Dramă intimă la palatul regal

Povesteşte Constantin Bacalbaşa: „La palatul regal se petrecea o dramă intimă. Familia regală cu principele moştenitor Ferdinand şi cu toţi curtenii şi doamnele de onoare au fost în excursie în judeţul Muscel […] În această călătorie, printre brazi, mesteacăni şi anini, s-a născut o dragoste. Principele moştenitor s-a înamorat de d-şoara Elena Văcărescu, doamna de onoare a Reginei Elisabeta. Dragostea a fost încurajată de regină. Regina era poetă, fiindcă era Carmen-Sylva. Iar regina, uitând că măritişurile şi însurătorile celor destinaţi să poarte Coroana şi sceptrul se fac sub controlul raţiunii politice, a susţinut căsătoria din dragoste a celor doi tineri care se iubeau.

Carmen-Sylva era elocventă şi persuasivă. Dânsa a pledat, cu toată căldura convingerii sale femeieşti, că o căsătorie făcută de către un Hohenzollern cu o româncă va lega încă şi mai strâns dinastia de poporul român. Şi Carmen-Sylva a mai spus regelui:

– Rasa puţin degenerată a Hohenzollernilor, fiindcă e veche, regenerată cu un vlăstar dintr-o rasă mai tânără şi viguroasă, va da urmaşi plini de viaţă dinastiei.

Regele, care la început era în contra acestei căsătorii, a sfârşit prin a fi de aceeaşi părere cu regina.

Dar opinia publică s-a emoţionat, adică opinia oamenilor politici. Consiliul de miniştrii fiind chemat să-şi spună cuvântul, s-a împotrivit categoric.

Lascăr Catargiu a fost consultat ca şi toţi ceilalţi miniştri. S-a făcut multă vreme haz  când s-a aflat felul de a-şi spune părerea a bătrânului moldovean.

La stăruinţele reginei, Lascăr Catargiu a răspuns:

– Maiestate, aiasta nu se poate!

Faţă de stăruinţele reginei care punea înainte ca argument înflăcăratul amor al principelui şi teama ca prinţul să nu aleagă o soluţie disperată, Lascăr Catargiu răspunse:

Eu, maiestate, nu spun că prinţul nu poate lua în căsătorie pe d-şoara Văcărescu, o poate lua, însă în cazul aista trebuie să rămâie simplu particuler.”

Cu acest argument, Lascăr Catargiu a ieşit învingător. Consiliul de miniştri a refuzat să accepte căsătoria.

*****

sursa: Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altă dată, 1871-1884, vol. II, Editura Ziarului Universul, Bucureşti, 1935, pag. 134-135

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: