De atunci o plâng mereu

Obosită de-a fi născut, crescut și educat atâţia copii, a murit într-o zi discret, cum trăise, și mi-a îndoliat viaţa pentru totdeauna. Nu avusese, când se măritase, nici 15 ani, și n-avea, la moarte, nici 35. Viaţa ei a fost scurtă, ca un fulger care taie pe cerul posomorât un zigzag de lumină şi se stinge, sporind parcă şi mai mult întunericul nopţii. De atunci o plâng mereu şi nu mă pot mângâia.

Nici un copil nu ştie să-şi iubească părinţii destul, şi pedeapsa lor este de a-şi da seama prea târziu că nimeni n-o să-i mai iubească cu dragostea şi prietenia lor. (Cincinat Pavelescu, Mama)

Un răspuns

  1. Horia, te rog…ma doare cand imi amintesc de mama… A fost aproape la fel cum ai descris-o mai sus.
    Totusi iti multumesc.
    In suferinta inima se face mai buna.

Lasă un răspuns la emanuel Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: