Macedonski şi anatema publică

Privesc litografia maestrului Jean Al. Steriadi, cu imaginea donquijotescă a celui mai hulit scriitor român: Alexandru Macedonski. Cât timp a trăit, nu i s-a iertat epigrama adresată nefericitului geniu al „Luceafărului“ .

Şi nici posteritatea nu i-a iertat gestul necugetat, deşi – în perspectiva timpului – zămislitorul „Nopţilor“ şi al suavelor rondeluri a pătruns, cu toată anatema publică, în galeria marilor noştri poeţi.

Litografia din perete îl înfăţişează ca pe un prinţ persan – îmbrăcat europeneşte – scrutător în privire, cu mustăţile pomădate şi răsucite în sus, ca vârfurile de floretă, cu guler înalt şi scrobit, cu plastron negru, în mijlocul căruia era înfipt un ac cu o piatră falsă – un exotic preţuitor de sine.

Părăsit de mulţi dintre discipoli, ostracizat de cititori, ironizat de Caragiale, îşi caută exil voluntar la Paris, sperând că, o dată cu plecarea lui în străinătate, urgia declanşată în ţară va lua sfârşit.

Poetul volumului „Prima verba“ nu şi-a putut închipui că, din cauza unei strofe de 6 versuri, poate să pătimească atât, încât intelectuali urcaţi pe baricadele presei îi vor arunca cele mai josnice şi triviale invective.

Dar când patru generaţii peste moartea mea vor trece
Când voi fi de-un veac aproape oase şi cenuşă rece,
Va suna şi pentru mine al dreptăţii ceas deplin
Şi-al meu nume, printre veacuri, înălţându-se senin.

Octavian Moşescu, Vitralii, Ed. Litera, Bucureşti, 1971, pag. 25-26

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: