Van Gogh îndrăgostit de propria-i verişoară

Într-o duminică, la Amsterdam, unchiul lui van Gogh, care era pastor, l-a invitat la cină, unde a cunoscut-o pe verişoara sa Kee Vos. Era înaltă şi suplă, avea părul blond cu reflexe roşcate şi ochi la fel de albaştri ca ai mamei lui. Când s-au sărutat, obrajii ei s-au îmbujorat. Dar apoi, spre marea lui surpriză, a apărut Christoffel, soţul fetei.

Familia Vos l-a invitat pe la ei. I-a vizitat de mai multe ori şi a rămas profund impresionat de relaţia pe care o aveau aceştia. „Se iubesc cu adevărat”, scria el. „Când îi vezi stând unul lângă celălalt seara, în lumina blândă a lămpii din sufragerie, chiar lângă dormitorul băieţelului lor, care se trezeşte din când în când şi îi cere mamei câte ceva, ai senzaţia că ai în faţă o imagine idilică”.

Numai că van Gogh îşi dorea cu ardoare să facă parte din acest tablou, să nu fie doar un simplu spectator. Până la urmă imaginea lui Kee a început să-l obsedeze şi a început să se gândească la sinucidere.

Apoi Christoffel a murit pe neaşteptate de o boală de plămâni. În perioada de doliu, Kee l-a dus pe fiul ei, Johannes, să locuiască în casa parohială a părinţilor lui van Gogh. Rămas fără niciun ban, după o perioadă petrecută ca misionar în bazinele carbonifere din Belgia, van Gogh se reîntorsese şi el acolo. Când a dat cu ochii de Kee, nu s-a putut stăpâni şi, fără să ţină seama de tragedia pe care tocmai o suferise, şi-a mărturisit sentimentele şi-a implorat-o să se căsătorească cu el.

„Nu, niciodată!”, i-a răspuns ea.   Van Gogh nici nu a vrut să audă de acest răspuns, iar reacţia lui a fost atât de violentă, încât Kee a fugit înapoi la Amsterdam. 

Vincent s-a certat cu părinţii când aceştia au refuzat să-i dea bani ca să se ducă după ea. După o lună, şi-a convins fratele, pe Theo, care se afla pe atunci la Paris, unde experimenta absintul şi „bucuriile trupeşti”, să-i trimită bani de drum.

Imediat ce a ajuns la Amsterdam, van Gogh s-a dus glonţ acasă la unchiul său, unde ştia că o va găsi pe Kee, numai că pastorul a refuzat să-l lase să o vadă. Atunci Vincent şi-a pus mâna deasupra unei lumânări şi i-a spus să-l lase să o vadă măcar atât timp cât poate să-şi ţină mâna deasupra flăcării. Fără să spună ceva, pastorul a suflat în lumânare.

Cu degetele arse, umilit, van Gogh a fost nevoit să renunţe la dragostea sa.

 *****

Nigel Cawthorne, Viaţa sexuală a marilor artişti, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2009, pag. 11-12

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: