Capcana – Povestiri despre Vlad Ţepeş

După ce îl înlăturase pe Dan, pretendentul la domnie sprijinit de Poartă, Vlad Ţepeş se aştepta la represalii din partea turcilor. Înţelesese că lui Mahomed al II-lea nu-i era pe plac felul în care Ţara Românească îşi ridicase capul şi încerca acum să se opună măririi haraciului; de aceea aproape îndoise numărul străjilor de la Dunăre pe cât se întindea hotarul. Pe de altă parte, trimise iscoade pricepute chiar în Imperiu să afle ce se mai pune la cale.

Dar sprijinul cel mai de nădejde l-a pus în cei câţiva oameni credincioşi lui, aflaţi chiar în slujba sultanului. Prietenia cu ei se legasc în anii când Vlad, ca fiu de domnitor al unei ţări închinate Porţii Otomane, fusese ostatec la Constantinopol, şi căpătaseră cu toţii învăţătură de la acelaşi dascăl. De fapt, surghiunul acela — departe de ţară şi departe de familie îl salvase pe tânărul Vlad Voievod, moştenitor al scaunului domnesc de la pieire când, în 1447, Iancu de Hunedoara năvălind cu armată în Ţara Românească îi ucisese tatăl, pe Vlad Dracul, pentru că, silit de împrejurări, se închinase din nou Porţii.

Prietenia aceasta, întreţinută cu daruri bogate, s-a dovedit a-i fi de folos lui Vlad Ţepeş căci de la marele vizir a aflat că sultanul l-a trimis pe Hamza beg de la Nicopole să-l prindă şi să-l aducă spre aspră judecată în faţa sa. Însă, un timp s-a crezut că ştirile nu au fost adevărate: Hamza beg trimisese solie că doreşte să fie lăsat numai să treacă în pace, fără vătămare, spre nord, unde la hotar, o neînţelegere cu cetăţile ungureşti l-ar fi nemulţumit pe sultan. Drept semn că cele spuse sunt adevărate, grosul oştilor aveau să rămână cu Hamza beg în apropiere de graniţă, la intrarea în ţară, iar un grec — pe nume Catavolinos — cu o suită redusă vor veni până la Târgovişte să-l salute pe domnitor şi vor pleca mai departe spre a se înţelege cu ungurii la faţa locului. Prea se potriveau toate bine şi erau nesupărătoare ca să fie într-adevăr aşa. Prea multă grijă aveau turcii să li se cunoască intenţiile…

Numai că Vlad Voievod, aflând că Hamza beg era însoţit de Catavolinos, copil al Fanarului, fără patrie şi fără neam, perfid şi lacom de intrigi cum altul nu s-ar mai fi găsit în tot Imperiul, cunoscând ce plase veninoase reuşea să ţeasă mintea grecului, a devenit de două ori mai prudent şi chibzuit. A trimis vorbă că înalta solie este aşteptată în cetatea de scaun a Ţării Româneşti, iar că oştilor rămase lângă Strehaia le va trimite hrană îndestulătoare pentru oameni şi animale. În locul şirului de care cu provizii s-a îndreptat într-acolo ceata de viteji a domnitorului şi astfel a fost capturat detaşamentul de turci în frunte cu Hamza beg. De fapt, ei trebuiau să-l aducă pe Vlad Ţepeş la Constantinopol, de îndată ce prin vicleşug, Catavolinos ar fi reuşit să-l atragă în cursa pregătită.

Vlad Ţepeş s-a prefăcut a nu avea ştire de planurile perfide ale lui Catavolinos. Ca de obicei l-a poftit la ospăţ şi în faţa pocalelor cu vin rubiniu începu a-l înţepa cu vorba şi cu privirile:

Nu bea mult, oaspete din Fanar, că în fundul pocalului stă adevărul, şi dacă-ţi pică pe limbă, o să spui lucruri de care te vei căi!

Catavolinos nu s-a dat bătut: încrezător în mintea lui nici nu a simţit îndoiala ce pusese stăpânire pe însoţitorii săi. Cu glas mieros, îl fugă în repetate rânduri pe Vodă să pornească cu ei a doua zi — pasă-mi-te către cetatea ungurească — căci spiritul de dreptate al voievodului muntean ar fi fost cică o chezăşie că ce li se cere ungurilor nu este o încălcare a înţelegerii cu Imperiul Otoman…

Avea limbă ascuţită grecul, şi mai avea ochi adânciţi în orbite şi care alergau la dreapta şi la stânga în aşteptarea răspunsului voievodului valah. Adăugă, cu convingere:

Înalta Poartă te va răsplăti pentru sprijinul dat mie, când voi spune că te-ai pus chezaş bunelor noastre intenţii. Nu îţi cer să-mi dai oştire în ajutor, nici bani, ci numai să mergi cu mine. Eu singur m-am gândit că Domnia Ta nu vei refuza să-l slujeşti pe sultan şi mă vei urma, lăsând grijile ţării deoparte două zile…

I s-a făcut lehamite lui Vlad Ţepeş de atâta vorbărie şi tămâiere din partea celui care, mâncând din bucatele date, cugeta nu cum să mulţumească pentru ospitalitate, ci cum să ceară preţ mai mare pe capul domnitorului şi i-a zis:

Eu credeam că măritul Mahomed te-a trimis încoace. Dar dacă spui că zelul tău de-a mă vedea aruncat în Bosfor nu este din poruncă, ci singur ţi-ai ales calea asta, am să-ţi împărtăşesc ceva: ştiam că ai cuget negru şi limbă ascuţită, dar te-am primit ca pe un sol de bună-credinţă. Tu nu ştiai că pentru cei ce se fac vinovaţi, dreptatea mea e neagră, şi că la curtea mea domnească sunt ţepi ascutite? De te-oi înălţa în vârful uneia, de-acolo de sus vei vedea cum oastea lui Hamza beg a căzut în mâinile noastre. Ori poate că acolo sus vei simţi doar ascuţimea ţepii şi vei înţelege că ascuţimea limbii nu ţi-a fost de vre-un folos.

*****

sursa: Crina Decuseară-Bocşan, Povestiri despre Vlad Tepeş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: