Garabet Ibrăileanu – Portretul femeii ideale

Merită reţinut portretul femeii ideale la Garabet Ibrăileanu, în singura sa creaţie literară propriu-zisă, romanul Adela, la dosarul căruia se poate adăuga fragmentul de laborator, Doamna X, în care „aristocraţia” acesteia este apreciată printr-o sumă de calităţi, precum lipsa prejudecăţilor sociale, natura ei dominantă, gust vestimentar, „completa libertate a sentimentului”, nepăsătoare la opiniile morale ale altora, inteligenţă, îndeletniciri intelectuale, felul de a iubi (total, în actualitate, cu patimă).

În fond, ambele texte au avut ca fundament personaje reale, Adela purtând înfăţişarea şi trăsăturile de caracter ale unei asistente la catedra lui Ibrăileanu în anii 1922-1924, Olga Tocilescu, între cei doi existând se pare o relaţie de dragoste confirmată de mai multe surse, în vreme ce „doamna X” nu era altcineva decât soţia lui Constantin Stere, Maria.

Acesteia din urmă, deşi din punct de vedere fizic era urâtă, Ibrăileanu îi purta o afecţiune la limita dintre prietenie, amor, respect faţă de ea (care-i era şi naşă de cununie), dar mai ales faţă de soţul ei. Sau poate vedea în ea persoana confidentă care-i lua în seamă ipohondria, aflată mai totdeauna singură şi lipsită de afecţiunea soţului, nefericită în fond în căsnicia ei, dar gata să verse asupra unui om matur şi delicat precum Ibrăileanu o grijă infinită, aşa cum făcuse şi cu C. Stere când se aflase în surghiunul siberian ori în temniţa de la Odessa. Iar pe Maria, universitarul nostru o cunoştea bine, până spre începutul primei conflagraţii mondiale cei doi servind cotidian cafeaua împreună, discutau mult, îşi făceau confidenţe etc. De altfel, ea este cea care l-a îndemnat pe Ibrăileanu, prin 1911-1912, să-şi aştearnă amintirile pe hârtie, însemnări publicate mult mai târziu, postum, în 1937-1938, sub titlul Amintiri din copilărie şi adolescenţă. Aşadar, ea este Doamna X, descrisă de Ibrăileanu în 1916 şi invocată mai sus, şi textul acesta fiind însă publicat postum. Chiar şi după divorţul soţilor Stere, când Maria a plecat în Basarabia, între ea şi Ibrăileanu s-a perpetuat peste un deceniu de schimburi epistolare extrem de consistente.

*****

sursa: Lucian Nastasă, Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viaţa privată a universitarilor “literari” 1864-1948, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010

Un răspuns

  1. ma numesc Adela

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: