Cum şi-a cunoscut soţia G. Călinescu

Felul cum şi-a cunoscut G. Călinescu viitoarea soţie, Alice Trifu, este relatat de-a lungul mai multor interviuri avute de I. Bălu cu aceasta din urmă în 1973-1974, şi sintetizat în monografia ce a urmat. Cunoştinţa s-a produs banal (în 1928), pe stradă, la Şosea – loc bine cunoscut în epocă pentru astfel de facilităţi – unde Călinescu era cu un prieten, I. Valerian, directorul „Vieţii literare”, în jurul maşinii acestuia, un „Peugeot-bébé” care se defectase. (În epocă, maşina era încă semnul unei poziţii sociale deosebite). Alice se afla cu o prietenă. Fetele sunt invitate la un restaurant, la o bere. Prin aspectul ei şcolăresc (ca ţinută vestimentară şi aspect fizic), decent, Călinescu a remarcat-o, mai ales că fata dovedea interes pentru literatură şi revistele de profil. Întâlnirile dintre cei doi au continuat şi în zilele următoare, discuţiile lor purtându-se mai mult asupra literaturii, Călinescu comportându-se ca un mentor în direcţia recomandărilor de lectură pentru fată, pentru ţinuta ei vestimentară etc. La puţin timp s-au despărţit, Călinescu prezentându-se la postul său de profesor de liceu în Timişoara, dar cu intenţia declarată de a veni în capitală lunar (şi pentru afaceri literare, sau poate chiar în primul rând).

Călinescu avea 30 de ani şi îşi imagina viitorul printr-o eroică activitate ştiinţifică, dorind să-şi facă un „nume”. Era pentru el, acum, perioada de acumulare şi de formare a personalităţii ştiinţifice. Dacă îşi imagina să se căsătorească, nu putea s-o facă decât în strânsă legătură cu aspiraţiile lui intelectuale. Viaţa de familie o vedea subordonată proiectelor sale, îi trebuia o soţie ascultătoare, care să preia grijile casei, iar el, Călinescu, să se ocupe de scris, iar în plus soţia îl putea ajuta şi în această direcţie. Or, Alice Trifu părea să coincidă cu acest model. Faptul că între el şi fată exista o diferenţă de 10 ani, părea un atuu pozitiv, aceasta putând fi – în concepţia lui – lesne modelată.

Deşi s-au văzut sporadic, în intervalul septembrie 1928 – aprilie 1929, aproape pe neaşteptate, „neavând timp de pierdut”, în vacanţa Paştelui lui 1929, George Călinescu s-a înfăţişat la uşa părinţilor şi a cerut-o de soţie. I s-a atras atenţia că nu este pregătită zestrea fetei, însă Călinescu a insistat s-o ia şi aşa. Fata va fi apoi prezentată şi familiei lui Călinescu („mătuşelor”). Iată cum relatează Alice întâlnirea cu familia acestuia:

„M-am dus îngheţată de frică să mă prezinte mătuşilor. Le-am găsit îmbrăcate cu rochii cu gulere tari, strânse în corsete cu balene şi lăudându-se cu familia de greci din care se trăgeau, cu tot felul de unchi şi rude bogate. După sobă se afla femeia de servici şi la fiecare rudă scoasă din traista familiei, arunca cu voce batjocoritoare: «…a, beţivu ăla ?», «descreieratul ăla !?»“ etc. Întrebată cine i-a plăcut mai mult, răspunsul fetei a fost: „Servitoarea” [care, de fapt, era mama lui Călinescu]. A urmat căsătoria la 4 mai 1929.

*****

sursa: Lucian Năstasă, Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viaţa privată a universitarilor “literari” 1864-1948, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: