Cum şi-a cunoscut soţia Garabet Ibrăileanu

Garabet Ibrăileanu şi-a cunoscut soţia în 1895 (abia terminase facultatea), cu prilejul unei excursii pe Ceahlău organizată de studenţii facultăţii de ştiinţe din Iaşi. În grup erau şi două fete, una din ele, Elena, studentă, era sora unui prieten al lui Ibrăileanu, Mihai Carp. Ibrăileanu a stat mereu în preajma Elenei, fără însă a-i face vreo mărturisire sau declaraţie; doar atât, îi acorda o atenţie mult mai mare decât celorlalte persoane.

În toamna aceluiaşi an, Elena Carp trebuia să participe la un Congres studenţesc la Câmpulung-Muscel, ca membră a delegaţiei ieşene. Ibrăileanu se hotărăşte să plece şi el, cumpărând o ladă de felurite bunătăţi (inclusiv lichioruri), grupul ieşenilor mergând într-un compartiment de clasa a III-a şi chefuind toată noaptea (ceea ce Ibrăileanu nu prea făcea). La Congres, Garabet şi Elena nu şi-au făcut simţită prezenţa, ambii plimbându-se pe străzile Câmpulungului, iar după încheierea lucrărilor cei doi nu s-au întors la Iaşi, ci au preferat o excursie la Rucăr. Reveniţi într-un târziu, Ibrăileanu nu s-a mai dus la Buhuşi, ci rămâne la Iaşi, unde vizitează aproape zilnic pe prietenul şi colegul Mihai Carp, în fapt fiind un mijloc de a-şi vedea iubita cât mai des.

Cam în aceeaşi perioadă (septembrie 1895), Ibrăileanu a cerut-o de soţie, într-un mod „original”: a trecut pe la ea şi i-a lăsat nişte pagini scrise, chipurile fiind vorba de un articol al său, cerându-i părerea, după care a dispărut. Era de fapt o epistolă-declaraţie, cu o lungă autobiografie şi propunerea bruscă de căsătorie. Este un document al celui fără familie şi care aspira spre o viaţă de cămin, stabilitate, sentimente etc. După câteva zile fata, realistă, i-a explicat că planul ei este de a se mărita după licenţă şi după ce-şi va face o carieră.

Dispus să aştepte, Ibrăileanu îşi manifestă romantismul făcând lungi plimbări cu Elena, fără ştirea părinţilor ei. O aştepta de la diversele meditaţii pe care aceasta le acorda, conducând-o până aproape de casă. Intenţiile matrimoniale ale celor doi au fost aduse şi la cunoştinţa familiei preotului Gh. Carp, ceea ce le va da mai multă independenţă, făcând multe excursii, mergând uneori singuri, alteori cu prietenii la Berăria Zimbrul, situată undeva în Păcurari, un soi de grădină de vară ce ţinea de fabrica cu acelaşi nume, prevăzută şi cu un fel de scenă pentru diverse mini-spectacole etc., pentru ca abia în 1901 să se oficieze şi căsătoria.

*****

sursa: Lucian Năstasă, Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viaţa privată a universitarilor “literari” 1864-1948, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: