Ministru implicat într-un scandal de sex şi securitate

La 4 iunie 1963, secretarul de stat britanic pentru problemele războiului, John Profumo, şi-a dat demisia, recunoscând astfel adevărul acuzaţiilor privind implicarea sa într-un scandal de sex şi securitate. Mai înainte, în martie, Profumo spusese în Camera Comunelor că prietenia lui cu o fată de 21 de ani, numită Christine Keeler, nu are „nimic indecent”. Dar, de fapt, Keeler îi servise lui Profumo că amantă ocazională începând din vara lui 1961, când cei doi s-au cunoscut la piscina de la Cliveden, celebrul castel al familiei Astor, într-o întâlnire aranjată de un proxenet din societatea londoneză, Stephen Ward.

Aspectul de securitate al afacerii a ieşit la iveală atunci când Keeler le-a relatat unor reporteri că, pe lângă Profumo, printre clienţii şi amanţii ei se afla şi un căpitan, Evgheni Ivanov, ataşat al ambasadei sovietice. Ivanov, în realitate, era ofiţer GRU (informaţii militare) şi pentru el căderea în plasă a ministrului britanic pentru problemele războiului putea reprezenta un succes formidabil. Când, după ce iniţial Profumo negase, Ward le-a spus oficialilor că ministrul de război minte, primul ministru Harold Macmillan a făcut noi presiuni asupra lui Profumo, care de data aceasta a recunoscut adevărul.

Christine Keeler – John Profumo

O investigaţie guvernamentală a tras la vremea respectivă concluzia blândă ca întreaga problemă se reducea în fond la o comportare imorală, pentru care nu putea fi făcut răspunzător guvernul Maiestăţii sale. În fapt, însă, îndată ce se stabilise relaţia Profumo-Keeler, Ivanov nu ezitase să încerce a obţine, prin Ward, informaţii despre planurile SUA de amplasare de arme nucleare în Germania Occidentală. Un ministru de război grav compromis ar fi putut, evident, să fie de un folos considerabil pentru spionajul sovietic; demisia lui Profumo, desigur, a zădărnicit aceste speranţe.

Din alt punct de vedere însă poate că Ivanov şi-a atins totuşi scopul provocând compromiterea lui Profumo şi căderea unui guvern conservator. Lordul Denning, investigatorul guvernului, şi-a exprimat părerea că Ivanov şi stăpânii lui poate că, prin zdruncinarea încrederii americanilor în seriozitatea miniştrilor guvernului britanic, au urmărit să despartă Marea Britanie de Statele Unite.

Lordul Beaverbrook, magnat al presei britanice şi politician conservator, şi-a mărturisit uimirea în legătură cu toată această afacere. „Pentru numele lui Dumnezeu„, a strigat el, „de ce să se facă praf şi pulbere un mare partid politic numai pentru că un ministru a regulat o femeie?”.

Dar în ciuda nedumeriri lui Beaverbrook, scandalul Profumo a jucat, efectiv, un loc important în a-l determina pe Macmillan ca mai târziu, în cursul anului 1963, să demisioneze, şi într-o oarecare măsură a afectat rezultatul alegerilor generale din octombrie 1964, când cu numai patru locuri, conservatorii au pierdut majoritatea în Camera Comunelor.

*****

sursa: Thomas Parish, Enciclopedia războiului rece, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: