Nero – ucenicia minciunii

Minciuna va fi pentru viitorul Nero o modalitate de a se sustrage pedepsei, asprimii educatorilor săi şi, totodată, metoda de a smulge celor apropiaţi un dram de tandreţe. Frustrarea afectivă, refulările, agresivitatea înăbuşită, toate acestea vor accelera evoluţia lui spre duplicitate, neîncredere, viclenie. Nevoit fiind să-şi ascundă adevăratele sentimente, Nero devine făţarnic. Mai târziu, va încerca să-şi exprime adevăratele sentimente, dar mama sa îl va împiedica. Puţin câte puţin, în taină, începe atunci să o urască pe această mamă frumoasă şi trufaşă, văzând în ea o fiinţă care-l persecută şi îl lipseşte, dinadins, de dragostea de care are nevoie.

Intrigile dinastice, lăcomia şi cruzimea celor care evoluează în jurul copilului favorizează o asemenea evoluţie. O familie mutilată şi desfrânată, un sistem anormal de constrângeri morale şi influenţa unor preceptori ipocriţi, de o severitate capricioasă şi cu moravuri dubioase, explică toată această fragilitate. Chaeremon şi Seneca n-au putut schimba nimic.

Adolescentul Nero va fi adulat de anturaj. Brusc, el va putea să dea frâu liber capriciilor. Doar mama sa, singură, va încerca să le înfrâneze. Acest contrast între copilul lipsit de tandreţe şi adolescentul curtat până la linguşire nu va face decât să-i accentueze dezechilibrul psihic.

*****

sursa: Eugen Cizek, Secvenţă romană, Ed. Politică, Bucureşti, 1986

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: