Civilizaţia miceniană şi Troia

Razboinici micenieni pregatindu-se de lupta

Caracteristice pentru civilizaţia miceniană sunt aristocraţia sa războinică şi oraşele fortificate. Legenda Troiei ilustrează foarte bine trăsăturile definitorii ale acestor regate beligerante.

Între 1600-1200 î.Hr., aheii au migrat dinspre nord în Grecia, fondându-şi oraşe-stat pe insulele din Marea Egee, în Attica şi Pelopones. Homer foloseşte termenul de „ahei“ referindu-se generic la toţi grecii. Aceştia aveau o structură socială marţială, după cum ne dezvăluie aşezarea palatelor, cetăţilor şi oraşelor lor. Majoritatea palatelor aristocraţiei războinice erau fortificate, oraşele fiind protejate de ziduri de apărare. Pentru o lungă perioadă de timp, cel mai important centru a fost Micene, care a împrumutat numele său întregii civilizaţii egeene.

Se cunosc puţine date despre organizarea socială a oraşelor-stat miceniene. Exista probabil o clasă de birocraţi de palat care primeau ordine de la nivel central, dar întreţineau legături şi cu oficianţii cultelor şi cu conducătorii, precum Atreus şi fiul său Agamemnon. Economia se baza în primul rând pe agricultură şi metalurgie. Existau conflicte militare între diferitele centre egeene, cu Creta minoică şi cu statele din Asia Mică, cum era Troia.

Nu s-a determinat clar care au fost cauzele care au condus la destrămarea civilizaţiei miceniene. Catastrofele naturale sau unele răstumări sociale interne i-ar fi putut provoca declinul, undeva între 1200 şi 1000 î.Hr.

Distrugerea Troiei de către greci, aşa cum a fost ea imortalizată de Homer în Iliada, este indubitabil legată de migraţiile agresivelor popoare ale mării, precum filistinii, care alungau populaţii întregi de pe teritoriile lor. Cu toate acestea, legenda luptelor eroice pentru Troia a servit ca model pentru întreaga civilizaţie greacă clasică.

Arheologul german Heinrich Schliemann a început să efectueze săpături la Troia în 1870, în movilele de ruine de la Hisarlîc, din Turcia de azi. El a considerat că faptele relatate în Iliada constituiau o realitate istorică, crezând că artefactele de aur şi argint descoperite în al doilea strat atins în 1873, inclusiv ceea ce el a botezat „Masca lui Agamemnon“, aparţineau perioadei Războiului Troian. Însă cele mai vechi obiecte aduse la lumină aparţineau unei perioade anterioare (cca 2500-2200 î.Hr.).

În 1874, Schliemann a început săpăturile arheologice şi la Micene, unde a găsit rămăşiţele unei civilizaţii care constituia o punte între Grecia şi Cipru.

*****

sursa: Marea istorie ilustrată a lumii, vol.2, Lumea antică, Ed. Litera International, Colecţia Financiarul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: