Papa care l-a numit eretic pe vechiul său prieten

O prietenie interesantă   În religia catolică, papa este considerat succesorul Sfântului Petru, conducătorul Apostolilor şi, drept urmare, lider suprem al Bisericii Catolice. În anul 1623, Urban al VIII-lea a fost ales papă, succedându-i lui Grigore al XV-lea. Numele lui real era Maffeo Barberini, provenind dintr-o familie aristocratică bogată din Florenţa. În timpul pontificalului său a devenit un susţinător înfocat al artelor şi, prin patronajul său, resursele băneşti ale Vaticanului erau folosite pentru a comanda opere de artă, prin aceasta el având o contribuţie importantă la progresul mişcării baroce şi conducând Roma într-una din perioadele sale artistice cele mai prospere.

Mai precis, Urban al VIII-lea a devenit patronul cel mai important al sculptorului şi arhitectului baroc Gian Lorenzo Bernini. Bernini este considerat a fi cel mai mare sculptor din secolul al XVII-lea, printre operele sale numărându-se faimosul baldachin de deasupra mormântului Sfântului Petru din Bazilica Sfântul Petru şi Fântâna Tritonului din Piazza Barberini din Roma. De fapt, un număr mare dintre obiectivele turistice de la Vatican i se datorează marelui artist.

Matteo Barberini se cunoscuse cu Galileo Galilei în 1611, pe când era cardinal, iar Galileo era în relaţii apropiate cu Marele Duce al Toscanei, Cosimo II. Barberini credea cu tărie în filozofia lui Aristotel, dar, în acelaşi timp, nu putea să nu fie fascinat de teoriile lui Galileo şi de elocvenţa cu care le promova. Admiraţia pe care o nutrea cardinalul Barberini faţă de Galileo a fost exprimată într-un poem al viitorului papă, în care elogia talentul retoric al savantului.

Deşi era un catolic devotat, Barberini nu era bigot sau cu prejudecăţi. Era foarte interesat de astronomie şi de matematică, având vaste cunoştinţe din amândouă. N-a durat mult până ce el şi Galileo au fost uniţi de sentimentul prieteniei şi respectului reciproc.

Un papă ambiţios   Cum s-a putut ca prietenia veche de zece ani dintre cei doi, Barberini, devenit acum Papa Urban al VIII-lea, şi Galileo, să se termine prin învinovăţirea celui din urmă de erezie? Desigur că era vorba de situaţia neplăcută din „Dialoguri”, dar se poate ca verdictul să se fi datorat şi altor chestiuni. La momentul alegerii noului papă, întreaga Europă era prinsă într-un război care a lăsat o cicatrice adâncă în istoria continentului: Războiul de Treizeci de Ani (1618-1648). Fuseseră o serie de războaie declanşate din diferite motive, principalul fiind lupta pentru supremaţie şi influenţă, purtată între regimul catolic şi noul regim emergent al protestantismului. Cea mai mare parte a luptelor se purtau în Germania. Papei Urban al VIII-lea îi era teamă în special de familia Habsburg din Spania catolică; de aceea, el a ales să facă o alianţă cu Franţa. Familia Habsburg, ca răspuns la această alianţă, l-a criticat aspru pe papă, acuzându-l chiar că era un apărător al teoriei copernicane. În lumina acestor acuzaţii, Urban al VIII-lea nu a avut de ales decât să dea verdictul de erezie în cazul lul Galileo.

*****

sursa: 100 de personalităţi. Oameni care au schimbat destinul lumii, Nr. 4, Galileo Galilei, DeAgostini

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: