Unde a fost Posada? – ultima parte

Dar nici unul din aceste izvoare şi nici vreunul din celelalte documente referitoare la războiul din 1330 nu dau numele locului unde s-a dat lupta. Posada e o deducţie a lui Nicolae Iorga, influenţat de un document din 1397, care se referă însă nu la lupta din 1330, ci la aceea din 1395, când oastea împăratului Sigismund, întorcându-se din expediţia întreprinsă în ajutorul lui Mircea cel Bătrân şi contra turcilor a fost atacată de către Vlad Uzurpatorul, pe când ea se afla în partea superioară a munţilor „numită popular Pazzata”. Considerând că şi în 1330 oastea ungară a mers pe acelaşi drum, anume între Câmpulung şi Bran, şi că ambele bătălii s-au dat în acelaşi loc, Iorga a transformat „Pazzata” în Posada, aducând ca argument că aici, în acest loc, se află „singurul cazan de munte” de pe drumul amintit. Dar acest drum de retragere este iarăşi o simplă ipoteză pentru anul 1330, deoarece nu avem nici o dovadă care s-o îndreptăţească.

Dimpotrivă, analiza atentă a izvorului principal, Cronica pictată de la Viena, nu justifică o retragere a armatei lui Carol Robert – ajunsă la Curtea de Argeş –  pe drumul Câmpululng- Bran-Braşov. Să urmărim ce ne spune acest izvor cu privire la drumul urmat de armata lui Carol Robert de la intrarea până la ieşirea din ţară. Aflăm mai întâi că armata ungară, venind dinspre vest, a pătruns pe la Severin, pe care l- a ocupat, a înaintat apoi printr-o ţară în care se făcuse pustiu în faţa năvălitorului şi a ajuns „sub castrul – adică cetatea – Argeş”. Cum însă din punct de vedere militar nu se obţinuse un rezultat decisiv – oastea lui Basarab nu fusese înfrântă – şi cum armata regală începuse a suferi, după expresia cronicii, de  ” foamea cea mare”, Carol Robert dădu ordinul de retragere. Cronica nu ne spune în ce direcţie a apucat oastea acestuia, dar putem presupune, dată fiind situaţia, adică lipsa de alimente şi furaje, că a luat drumul cel mai scurt spre a ajunge cât mai repede în Transilvania, unde putea găsi cele necesare. Drumul cel mai scurt nu ducea însă peste muncele, la Câmpulung, şi de aici la Bran şi la Braşov, ci prin Loviştea la Câineni, şi de aici la Sibiu. Oricine priveşte harta  se convinge îndată de acest fapt.

Credem, deci, că armata regală a luat această din urmă cale, deoarece pe valea Oltului, de-a lungul apei, nu exista încă drum; îl vor deschide, săpând în stâncă, austriecii, în timpul dominaţiei lor asupra Olteniei (1718-1739). Aşadar în Loviştea a avut loc, după toate probabilităţile, lupta din noiembrie 1330; aici a reportat Basarab biruinţa sa. Desigur, concluzia de mai sus asupra locului unde s-a dat lupta din 1330 nu are un caracter de certitudine; este o ipoteză de lucru, cu mulţi sorţi de probabilitate.

*****

sursa: Constantin C. Giurescu – Probleme controversate în istoriografia română, Ed. Albatros, Bucureşti, 1977

2 răspunsuri

  1. ARDELEAN ALEXANDRU | Răspunde

    Cronica Pictata de la Viena nu spune nici unde ceva despe Curtea de Arges asa incat pot sa observ o analiza neatenta a acestui izvor. Cel putin asta reiese din text.
    Astept lamuriri
    Cu stima
    ALEXANDRU ARDELEAN

  2. ARDELEASN ALEXANDRU | Răspunde

    Trecătorile din munţi, au constituit, de-a lungul istoriei şi până în timpurile moderne, puncte de trecere obligatorii (mai cu seamă din pricina configuraţiei reliefului). În funcţie de interesele puterilor dezvoltate în vecinătatea lor, ele au devenit din artere comerciale, căi strategice şi astfel se face că au fost martorul înfruntărilor militare de toate felurile iar înaintaşii au deprins repede importanţa controlului asupra acestor trecători.
    Din punct de vedere militar, ele devin teatrul diverselor operaţiuni militare căci sunt folosite fie pentru atac, apărare, înaintare sau retragere.
    Amintirea acestor înfruntări, a rămas în memoria colectivă ca atare şi aşa se explică multitudinea presupuselor ,,posade” şi mai apoi încercările istoricilor de legitimare locului bătăliei din 1330. Aşa se face că avem Posadă ,,mehedinţeană”(Razachievici), una ,,gorjană” (Haşdeu), una ,,lovişteană”(Conea), una ,,argeşană” (Iosipescu), una ,,musceleană”(Iorga) şi în fine, una ,,prahoveană” (Smărăndescu).
    Cu stimă
    ALEXANDRU ARDELEAN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: