Viaţa lui Shakespeare (II)

Anii pierduţi   După dispariţia, peste noapte, din Stratford-upon-Avon, Shakespeare a pornit spre Londra. Dar de ce s-a hotărât dintr-o dată să-şi abandoneze soţia şi copiii? Deşi circumstanţele reale care au stat la baza deciziei lui Shakespeare de a pleca la Londra rămân neclare, motivul a fost, fără îndoială, legat de teatru.

În vremea aceea, era normal ca tinerii care se mutau la Londra să aibă cu ei o scrisoare de recomandare către vreo cunoştinţă sau rudă care locuia în capitală. În cazul lui Shakespeare, este mai mult decât probabil că, odată ajuns la Londra, şi-a căutat prietenul din copilărie, Richard Field, care era cu doi ani mai mare, şi discipolul lui George Bishop, un editor şi tipograf de seamă. De vreme ce Field a fost cel care a publicat primul poem al lui Shakespeare, „Venus şi Adonis” , se presupune că a existat o legătură între aceştia. Însă toate acestea nu sunt altceva decât pură speculaţie, deoarece urmele lui Shakespeare se pierd pentru următorii şapte ani din momentul în care acesta ajunge la Londra. Această perioadă din viaţa lui Shakespeare, despre care nu există niciun fel de informaţie, este cunoscută sub numele de „anii pierduţi”.

Ascensiunea către succes   Aveau să treacă probabil doi sau trei ani de acomodare până când Shakespeare s-a obişnuit cu atmosfera din Londra. În 1590, când se crede că şi-ar fi găsit chemarea, teatrul era mai popular ca niciodată, în special datorită aportului reginei, o mare iubitoare a lumii spectacolului. Însă, în 1572, Parlamentul a adoptat Actul vagabondajului şi al asistenţei pentru săraci, conform căruia membrii trupelor ambulante erau şi ei consideraţi vagabonzi, riscând să fie arestaţi sau pedepsiţi. Din acest motiv, companiile de teatru care doreau să efectueze un turneu într-o anumită zonă aveau nevoie de protecţia şi sprijinul unor nobili influenţi şi de a-şi denumi trupele după numele patronului lor. Acesta a fost motivul pentru care companiile de teatru aveau nume ca „oamenii lui Leicester” sau „oamenii amiralui” ş.a.m.d.

Actor şi dramaturg   Shakespeare şi-a făcut debutul în Londra ca actor, jucând în piesele lui Ben Jonson. În această perioadă a scris şi piese de teatru într-un ritm uluitor. Care a fost popularitatea lui Shakespeare ca dramaturg? În funcţie de public, teatrele repetau aceeaşi piesă de mai multe ori pe zi. Popularitatea unei piese era evaluată în funcţie de numărul de spectacole dintr-o zi. Philip Henslowe, proprietarul a două dintre cele mai mari teatre din acea perioadă, The Rose şi The Fortune, ţinea o evidenţă strictă a administrării teatrelor sale. Conform acestor rapoarte, în martie 1592, piesa lui Shakespeare ,,Henric aI VI-lea” a fost pusă în scenă de şase ori într-o singură zi, la teatruI The Rose, pe când piesa lui Thomas Kyd „Tragedia Spaniolă” de trei ori, iar „Evreul din Malta” at lui Christopher Marlowe doar de două ori. Şi Kyd şi Marlowe erau foarte populari, dar abilitatea lui Shakespeare de a atrage publicul şi de a strânge mulţimile laolaltă era unică.

Dezastrul  În ciuda nebuniei iscate de puritanii care susţineau că teatrul era un lucru josnic şi păcătos arta începea treptat să înfloreasă şi să câştige popularitate, în timp ce viaţa lui Shakespeare părea prosperă şi sigură. Nenorocirea vine însă atunci când te astepţi mai puţin. Epidemia de ciumă bubonică ce a lovit ţara în 1564, anul de naştere a lui William Shakespeare s-a declanşat din nou la începutul anului 1593, de data aceasta mult mai ameninţătoare. Într-un an au fost înregistraţi doar la Londra 10.675 de morţi din cauza ciumei. Având în vedere faptul că populaţia capitalei nu depăşea la acea vreme 100.000 de oameni, gradul de ameninţare era imens. După închiderea teatrelor toţi actorii care erau membrii unor trupe din Londra au fost nevoiţi să-şi câştige existenţa prin turnee în localităţile rurale. În acel an viaţa lui Shakespearae fost afectată şi de un alt eveniment care nu avea legătură cu închiderea sălilor de spectacol. Christopher Marlowe, dramaturg de valoare şi rivalul lui Shakespeare, a fost omorât de un beţiv în timpul uneii încăierări într-o cârciumă.

Contele de Southampton, primul protector al lui Shakespeare

Shakespeare a făcut faţă mult mai bine crizei din lumea artei teatrale faţă de majoritatea contemporanilor săi, dedicându-se compunerii de sonete şi poezii. În perioada elisabetană dramaturgia nu era privită ca o activitate literară decentă fiind desconsiderată în comparaţie cu poezia şi proza. Cu ajutorul prietenului său, Richard Field, Shakespeare a publicat, în primăvara anului 1593 primul său poem lung, „Venus şi Adonis” . Cu scopul de a câştiga aprecierea înaltei societăţi şi, poate, de a-şi găsi un protector nobil bogat şi influent, Shakespeare şi-a dedicat primul său poem tânărului conte de Southampton, de numai 19 ani. Acesta a devenit patronul lui, ajutându-l să fie recunoscut ca poet în lumea literară. În următorul an, Shakespeare dedică încă un poem protectorutui său; de această dată lucrarea „Necinstirea Lucreţiei”. Contele de Southampton era un tânăr arătos care, în ciuda faptului că fusese prezentat reginei Elisabeta la frageda vârstă de 17 ani reuşise să facă o bună impresie şi să-i intre în graţii. Asigurându-şi-l pe conte ca protector, Shakespeare îşi asigurase favorurile întregii aristocraţii, inclusiv pe cele ale reginei Elisabeta înseşi.

Redeschiderea teatrelor  În primăvara anului 1594, epidemia de ciumă, ce exterminase unu din zece locuitori londonezi, a început încet-încet să se domotească ducând la redeschiderea sălilor de spectacole. Teatrul lui James Burbage a primit sprijinul lordului Chamberlain [responsabil oficial de asigurarea distracţiilor la curte], Henry Carey, vărul reginei, şi a fost fondată o nouă companie de teatru, 0amenii lordului Chamberlain. Shakespeare nu putea scăpa această nouă oportunitate. Statutul actorilor şi al dramaturgilor companiei s-a îmbunătăţit semnificativ sub patronajul noilor protectori. Invitaţiile de a juca la palat în faţa nobilimii erau frecvente şi, de multe ori, chiar şi de ziua reginei.

Cât despre Shakespeare, acest nou mod de gândire a reprezentat o nouă experienţă pentru el. A început să scrie drame istorice, cu teme care se învârteau în jurul unor probleme şi chestiuni cu care se confrunta lumea regală sau nobilii şi oamenii influenţi. În plus, în decursul acelui an, Shakespeare, care la acea vreme era şi actor şi scriitor, s-a implicat, la rândul lui, în acea viaţă, prin cumpărarea unei părţi din companie şi prin administrarea acesteia. Fiul lui James Burbage, împreună cu un alt actor faimos, William Kempe, jucau rolurile principale în piesele lui Shakespeare, garantând sălile pline la spectacolele jucate de Oamenii lui Chamberlain. În decursul aceluiaşi an „Romeo şi Julieta”, una dintre cele mai cunoscute piese ale lui Shakespeare, a fost jucată pentru prima dată, iar „Comedia erorilor” a fost pusă în scenă pentru prima dată pe 28 decembrie 1594, la Hanul lui Gray, din Londra, în cadrul festivităţilor de Crăciun. Publicul de la han a fost zgomotos şi obraznic, iar entuziasmul a depăşit imediat limita, generând haos.

*****

sursa: 100 de personalităţi. Oameni care au schimbat destinul lumii, Nr.2, William Shakespeare, DeAgostini

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: