Pavel Cneazul cel uriaş – povestiri istorice

Pe vremea lui Ştefan vodă cel Mare au trăit mai multi români de ispravă. Ei au săvârşit mari vitejii în lupta cu duşmanii. Unul dintre aceştia a fost Pavel Cneazul. El s-a născut şi a copilărit în acea parte a ţării noastre care se numeşte Banat, care, pe atunci, era stăpânit de regele Ungariei. Părintele lui Pavel era cneaz, adică un fel de judecător şi conducător al mai multor sate. S-a bătut de multe ori cu turcii năvălitori în ţara noastră. Turcii prădalnici l-au sărăcit: i-au ars casa, i-au luat vitele. Aşa că Pavel a copilărit muncind din greu. Munca l-a făcut şi mai voinic. A ajuns un flăcău înalt şi vânjos, cu braţe ca de otel, mai puternic decât zece bărbaţi de rând.

Ca să aibă din ce trăi, s-a făcut morar. I-a rămas însă numele de cneaz. Se spunea: „La moară la Pavel Cneazul”. Şi toţi din sat şi satele din jur ştiau că avea atâta putere, încât ridica piatra de moară şi o purta ca pe o tavă de lemn;

Odată, s-au oprit la moara lui Pavel Cneazul doi căpitani de ai lui Matei Corvin, regele Ungariei. Le-a plăcut cum arăta moara: mare, bine orânduită, curată; iar măcinişul, mărunt şi plăcut mirositor; dar, mai ales, i-a bucurat înfăţişarea voinică a flăcăului. Au spus: „Morarule, nouă ni-i cam foame”. Pavel le-a frământat la repezeală pâine din făină albă ca omătul. Şi până să se coacă, a aruncat crîsnicul în gârla morii, a prins vreo doisprezece crâpceni, i-a curăţat, i-a presărat cu sare şi i-a fript pe jăratetic. Apoi, împreună cu pâinea caldă şi cu o scăfiţă de mujdei, i-a adus în faţa oaspeţilor, pe masa de scândură groasă.

„Bravo, morarule; eşti harnic, omenos şi darnic. Te lăudăm şi-ţi multumim pentru ospeţie. Te rugăm însă să ne dai şi câte o cană de apă rece”. „Îndată!“ a zis Pavel. Şi-ntr-un minut a şi venit cu două căni pline cu apă, aşezate pe o piatră de moară, pe care o purta uşurel, ca pe o tavă de aramă.

Văzând atâta putere, cei doi s-au crucit: „Măi, măi… aşa ceva nu s-a mai văzut”… Pe urmă, după ce s-au vorbit între ei, l-au sfătuit: „Lasă moara în sama altcuiva, flăcăule, şi hai cu noi la oştire; să luptăm împotriva turcilor. Că de voinici ca tine are mare nevoie oştirea noastră”.

După ce a chibzuit bine, Pavel le-a urmat sfatul. Mai cu seamă că avea el o răfuială veche cu acesti duşmani prădalnici. În oştire s-a făcut repede cunoscut prin îndrăzneala, puterea şi vitejia lui. Despre isprăvile lui în luptă a auzit şi regele Matei Corvin. L-a chemat la dânsul. S-a minunat de înfăţişarea şi de purtările lui. L-a făcut căpitan de oaste, iar el şi-a adunat ostaşii mai ales dintre românii din Banat şi Transilvania.

Când asupra ţării a năvălit o mare armată turcească, Pavel Cneazul, cu oastea lui de români, i-a ieşit înainte, la locul numit Câmpul Pâinii. Deşi turcii erau de cinci ori mai mulţi, Pavel n-a dat înapoi. Cu puterea lui uriaşă lupta şi cu două spade: în fiecare mână câte una. Duşmanii care scăpau de spada din dreapta, cădeau răpuşi de cea din stânga. Văzând atâta putere şi îndemânare, turcii s-au îngrozit şi au luat-o la fugă, ascunzându-se care pe unde putea.

La sfârşitul acelei bătălii, ostaşii lui Pavel Cneazul au încins un mare ospăţ. Se zice că, în toiul veseliei,  Pavel ar fi jucat bătuta, împovărat cu trei turci: pe unui îl ţinea la subsoara stângă, pe altul sub cea dreaptă, iar pe al treilea în dinţi.

Foarte bucuros că are un oştean atât de straşnic, regele Matei Corvin l-a făcut voievod al Banatului şi l-a socotit ca pe unul din cei mai vrednici si mai apropiaţi sfetnici ai săi.

*****

sursa: Dumitru Almas, Povestiri istorice

10 răspunsuri

  1. Pavel pe la toaca
    Dantuie si joaca
    Cum mai joaca el
    Si-a iesit din minti
    Cu un turc in dinti!

    1. foarte amuzanta strofa. mi-a placut.

  2. Gheorghita Ionescu Eugeniu | Răspunde

    Despre Paul cneazul (Pavel Chinezu) s-au păstrat multe legende. Se pare că pe turcii căzuţi prizonieri îi trata cu multă cruzime. Pentru a-i lipsi de „raiul” lui Mohamed arunca prizonierii în cocina porcilor. Ori se ştie că în acea vreme porcii, chiar şi cei crescuţi pe lângă casă, erau pe jumătate sălbatici. Dacă nu mureau sfâşiaţi de porci, bieţii turci pierdeau „raiul” pentru că intraseră în contact cu animale „necurate” interzise de Coran.

  3. ma ajutat la scoala, multam

    1. Kinizsi Pal a fost ungur. Ce scrie nenea ăsta aici este o prostie. Și eu am citit în copilărie ”Povestiri istorice”. Până și titlul spune: sunt povești, unele nici măcare nu au vreun sâmbure de adevăr.

  4. super misto.pavel a fost tare puternic.

  5. Ion Oncescu e actualul Pavel

  6. Părerea unui istoric:
    Kinizsi Pál (Paul de Kinizs) provine din nobilimea maghiară a Ungariei de Nord (este amintit prima dată în 1467 ca și comite de Maramureș, iar în 1468 participă în campania moravă a regelui Matia Corvin), nicidecum din Banat, de unde cu multă ardoare a fost pescuit de istoriografiile românești și sârbești. E simpatic, românii chiar meritau un asemenea băiat de treabă, dar nu, chiar nu a fost român! Numele lui nu, nu înseamnă „cneaz”, instituție și titlu de mult abandonate în regatul Ungariei, ci „de Kinizs (toponim)” – titlul de proprietate feudală purtat de oricare familie nobilă.
    Imaginea lui Kinizsi Pál (sau Paul, dacă vrem neapărat să îl românizăm în mod inutil) a fost complet denaturată de propaganda comunistă din România. Aici intervine partea cea mai scârboasă a acestui sistem de propagandă:
    Am stabilit că băiatul ăsta chinez era de fapt român. Dar român bogat și nobil nu merge, că pică faza cu ungurii bogați, nobili și răi care îi asupresc pe românii săraci, țărani și buni. Așa că îl facem morar. Muncitor, harnic, pentru că doar așa puteai dobândi un fizic puternic, propice bătăliilor, nicidecum prin antrenamente susținute, practicate zilnic de la vârsta de 7 ani…
    Regele Matia poposește la moara lui (pentru că asta făcea regele, mergea singur, cu punga de 1 florin, să își cumpere făină de la mori obscure din Banatul Montan) și îl remarcă pe tânărul cu ochii înguști. Nu e cazul să mai discutăm faptul că, născut în 1431-32, Paul este mai în vârstă decât Matia. Scena cu piatra de moară este o preluare fără jenă dintr-o baladă maghiară, dar despre alt individ, anume Toldy Miklós. Și așa ajunge el de la moară direct la oaste. Mă rog, povestea lui Almaş zice că el s-o mai bătut de multe ori cu turcii înainte, pe acolo, prin jurul morii, dar eu nu prea cred: turcii nu mai călcaseră hotarele regatului de pe vremea lui Ioan de Hunedoara. Important e că a fost făcut căpitan, ceea ce i-a dat mână liberă să selecteze soldații pe criterii etnice (în realitate ar fi sfârșit garantat cu capul în țeapă pentru subminarea puterii militare a regatului).
    Nu știm cum a reușit să o ia de soție pe Benigna, fiica lui Balázs Magyar, cu originile sale de cneaz-chinez-morar, dar cert este că a reușit. Tot așa a reușit și să fie comandantul suprem al armatelor maghiare, până în 1479 (apoi, după reorganizarea armatei de către Matia, comandă forțele sudice ale regatului, adică drept în fața amenințării otomane).
    La Câmpul Pâinii e plauzibil ca turcii să fi fost de 5 ori mai mulți. Dar numai în raport cu românii, din întreaga armată maghiară prezentă acolo, în frunte cu voievodul Transilvaniei, István Báthory de Ecsed, care a și pornit bătălia. În rest, se pare că otomanii ar fi fost în inferioritate numerică…

    Țin să subliniez cât se poate de clar că scrierile lui Almaș sunt pe cât de frumoase, pe atât de toxice. Dacă nu sunt luate așa cum sunt ele, adică simple balade fantasmagorice inspirate de niște personaje preluate din istorie, riscăm să ajungem să ne desfigurăm propria istorie în cel mai crunt mod. Și tot noi vom avea de suferit.

  7. Pari informat si probabil ca ai dreptate, asa ca multumim, Dar si mistificarile, de care istoria e plina, sunt cateodata atragatoare 🙂 Uite:

  8. Atunci când un popor nu are o istorie care să-i fie pe plac atunci apar binevoitorii şi (re)crează una… Cum se ajunge de la Kinizsi Pál la Paul Cneazul printr-o haltă istorică numită Paul Chinezul, iată o întrebare la care ar putea răspunde marel regizor al istoriei şi a loviturilor de stat, Sergiu Nicolaescu! Povestirea asta nu este istorie ci, mai degrabă, isteria unor minţi care din lipsă de altceva mimeză interesul naţional…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: