Căsătoria în mitologie

Penelopa aşteptându-l pe Ulise

Căsătoria prezentată în miturile clasice este de obicei monogamă, deşi există şi excepţii (de pildă, la Troia), iar cazurile de concubinaj sînt foarte frecvente. Tipul de soţie credincioasă este reprezentat de Penelopa, care în Odiseea aşteaptă, într-o alternanţă de speranţă şi nerăbdare îngrijorată, întoarcerea lui Ulise şi rezistă presiunilor peţitorilor; nu mai puţin emoţionant este modelul de dragoste conjugală reprezentat de Alcesta, gata să moară pentru soţul său Admetos, într-un elan de generozitate de care nici măcar părinţii lui Admetos, deşi sunt bătrâni şi se apropie de sfârşitul vieţii, nu sunt capabili.

Unele eroine din tragedii, ca Medeea lui Euripide, sau Deianira din Trahinienele lui Sofocle, îşi exprimă regretul după condiţia virginală şi durerea că îşi părăsesc casa pentru o aventură nouă şi necunoscută, dar reflectă şi o serie de aspecte ale căsătoriei în societatea antică, unde femeia avea prea puţin de spus în legătură cu acest subiect şi trecea de sub puterea tatălui sub cea a soţului.

Mai mult decât nişte scene propriu-zise ale căsătoriei, mitologia aminteşte şi descrie întrecerile dintre pretendenţii la mâna fetelor, îndeobşte de viţă nobilă. Astfel, cei mai mari eroi greci îşi dispută mâna Elenei şi sînt legaţi în cele din urmă de un acord care le impune să vină în ajutorul Elenei şi al lui Menelaos dacă va fi nevoie. În virtutea acestui pact, cei mai mari principi ai Europei sînt implicaţi în războiul troian atunci cînd Paris o răpeşte pe Elena. La o întrecere la fel de prestigioasă participă aspiranţii la mâna Hipodamiei, fiica regelui Enomaos; acesta îi provoacă pe pretendenţi la o cursă de care, ucigându-i pe cei ce nu pot ţine piept carului său divin. Mitologia menţionează o căsătorie propriu-zisă în cazul lui Piritoos, lapitul care celebrează în mod solemn nunta sa cu o altă Hipodamia şi trebuie să lupte, împreună cu participanţii la banchetul nupţial, împotriva centaurilor, invitaţi şi ei la ceremonie, dar care devin violenţi şi agresivi. Acest banchet a devenit obiectul a numeroase reprezentări iconografice, de la sculpturile de pe frontonul templului lui Zeus din Olimpia la metopele Partenonului atenian.

În lumea divină cu nenumărate iubiri între zei sau între zei şi muritori, căsătoriile propriu-zise sunt puţin frecvente. Zeus şi Hera sînt consideraţi soţi în deplinul înţeles al cuvântului, în ciuda numeroaselor aventuri, în special ale lui Zeus; la nuntă, Geea le-a dăruit miticii pomi cu mere de aur păstrate în splendida grădină a Hesperidelor. În cadrul raportului conjugal al perechii supreme din Olimp, Zeus, libertin convins, se opune unei Here extrem de geloase. Pe lângă aspectele comice pe care mitologia şi poeţii le-au desprins din această situaţie, particularitatea căsniciei lui Zeus şi a Herei constă în faptul că cei doi soţi sunt şi fraţi şi mai ales în faptul că Hera, spre deosebire de celelalte soţii din lumea greacă, îşi menţine nealterate independenţa şi personalitatea; în loc să accepte supunerea totală faţă de soţ, revendică, prin ranchiuna şi scenele sale de gelozie, propria funcţie şi propria individualitate autonomă.

O nuntă cu protagonişti divini este şi cea a lui Peleu şi Thetis, una dintre cele mai solemne şi mai somptuoase din mitologie şi, de asemenea, prevestitoare de grave consecinţe, întrucât dintre zei numai Eris, Discordia, nu a fost invitată, iar mânia ei a dat naştere unui şir de întâmplări ce au dus la războiul troian. Mai bogată şi mai fastuoasă decât nunta lui Peleu cu Thetis e cea a lui Cadmos cu Harmonia, la care iau parte – în cetatea Tebei – toţi zeii, fiecare aducînd daruri preţioase.

Divinităţile ce ocroteau căsătoria erau Zeus, Hera, Artemis, Afrodita şi Peito, Persuasiunea. În Grecia, ceremoniile nupţiale aveau loc în special în luna Gamelion, al cărei nume deriva de la termenul grecesc desemnând nunta, şi constau în mutarea miresei în noua sa casă. Mireasa făcea o baie purificatoare; apoi aveau loc un banchet şi un sacrificiu, şi abia la sfârşitul acestor ritualuri miresei i se lua vălul cu care fusese acoperită până în acel moment, iar ea era consacrată oficial în rolul de soţie. Cortegiul nupţial se deplasa până la casa mirelui, într-un car tras încet de boi, la lumina torţelor şi în sunetele imnurilor nupţiale; în unele situaţii, deplasarea se putea transforma în punerea în scenă a unei veritabile răpiri, ce evoca o serie de mituri precedente, cum ar fi răpirea Persefonei de către Hades.

În ritul roman, căsătoria căpăta diferite forme. Una dintre cele mai vechi era confarreatio, aducerea ca ofrandă a unei prăjituri din grâu în cinstea lui Iupiter Capitolinus ; ceremonia solemnă avea loc în prezenţa flaminului Dialis şi a pontifului suprem. Ritul matrimonial răspândit în epoca imperială se rezuma în schimb în formula Ubi tu Gaius, ego Gaia, ce implica consensul soţilor şi acceptarea reciprocă a uniunii lor; totul era pecetluit de o promisiune solemnă, în prezenţa unor martori, de celebrarea unui sacrificiu şi de un banchet, după care, ca şi în ritul grecesc, soţii mergeau la casa mirelui cu un cortegiu nupţial. Soţul îşi lua în braţe mireasa ca să treacă pragul noii locuinţe şi îi oferea simbolic apă şi foc. Tipice pentru veşmântul nupţial feminin erau mantia galbenă ca şofranul pe care mireasa o purta pe umeri, precum şi vălul roşu şi coroniţa din plante de bun augur (maghiran, verbină, iar mai târziu mirt şi flori de portocal) pe care le purta pe cap.

*****

sursa: Ana Ferrari, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Ed. Polirom, 2003

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: