Daniel Defoe – Povestea fascinantă a vieţii şi a operei (II)

Robinson Crusoe este o carte de aventuri în cel mai bun sens al cuvântului — întrucât se bazează nu atât pe imaginaţie, cât pe realitatea epocii. Una din sursele de inspiraţie ale romanului a fost relatarea navigatorului Alexander Selkirk, care a stat singur din 1704 până în 1709 pe o insulă pustie din arhipelagul Juan Fernandez, în largul coastei chiliene.

Romanul îmbină în mod unitar diferite genuri literare: memorialul de călătorie, romanul de aventuri, romanul autobiografic, romanul social care oglindeşte unele teorii valoroase din domeniul filozofiei, educaţiei şi al economiei politice. Defoe exprimă prim romanul său aprecierea pentru munca neobosită şi pentru cunoştinţele şi experienţa omului, interesul pentru caracterul şi gândirea acestuia, credinţa în posibilitatea supunerii naturii de către om.

Deşi Robinson Crusoe este o carte a izolării, ea rămâne totuşi deopotrivă un tablou al societăţii timpului, deoarece Robinson reproduce chiar şi pe insula pustie tradiţiile, datinile şi felul de a gândi al contemporanilor; el rămâne prizonier al unor norme de care nu se poate dezbăra chiar dacă ele nu-şi găsesc pe deplin rostul în singurătatea insulei. Aceasta este un adevărat simbol al societăţii omeneşti, redusă la proporţii minuscule. Pe insula pustie, Robinson străbate pe rând treptele de evoluţie a omenirii. El reface evoluţia omului nu numai cu mijloace primitive, ci şi cu unelte moderne — şi înarmat fiind cu experienţa omului din secolul al XVIII-lea. Pe lângă asta, Robinson îşi făureşte un fel de societate, pe cate o alcătuiesc cărţile lui, papagalul, Vineri şi, mai târziu, tatăl acestuia.

Această poveste a adaptării la situaţii dificile şi a înfrângerii greutăţilor ne insuflă optimism prin ideea sa de bază: munca şi eforturile spirituale pot transforma însăşi natura în folosul omului. Robinson îl întruchipează şi pe homo faber şi pe homo sapiens. În fiecare acţiune a lui se manifestă gândirea, pentru fiecare din aceste acţiuni există o justificare. E interesant de constatat bogăţia cuvintelor care descriu activităţi mintale, una din plăcerile cititorului fiind şi aceea de a urmări desfăşurarea proceselor de gândire, inventivitatea şi elasticitatea minţii umane.

Mesajul romanului Robinson Crusoe a căpătat o valoare durabilă,care a străbătut veacurile. În decursul timpului, celebritatea romanului a crescut neîncetat, numărul traducerilor în cele mai multe limbi ale globului fiind imens (prima traducere românească datează din 1835).

Robinson Crusoe are unele trăsături comune cu creatorul său, printre care la loc de frunte stau activitatea lui înfrigurată, dorinţa de a face mereu ceva, neputinţa de a rămâne pasiv, pasiunea permanentă pentru îmbogăţirea sufletului prin lectură şi meditaţie, triumful dragostei de viaţă asupra nenorocirilor. Defoe personal susţine că n-a uitat nimic din ce a citit. Or, biografii amintesc faptul că Defoe citea enorm, că avea o bibliotecă amplă şi foarte diversă, cuprinzând şi cărţi rare de călătorii, ştiinţe naturale, mineralogie, comerţ, precum şi o colecţie de hărţi şi atlase.

Personalitate enciclopedică, titanică, Defoe a oglindit în scrierile sale aspecte multilaterale ale vieţii contemporane. Mai mult decât atât, dat fiind că şi viaţa sa a fost strâns legată de evenimentele timpului, este justificată părerea că Defoe a fost o întruchipare, un simbol al epocii sale. Opera sa imensă (aproape patru sute de lucrări) constituie o enciclopedie a vremurilor pe care le-a trăit.

Locul lui Defoe în literatura lumii poate fi stabilit în lumina următoarei aprecieri făcute de Jean-Jacques Rousseau (care în romanul său Emile, ca şi în alte opere ale sale, afirma că societatea a corupt firea iniţial bună a omului) : „Din moment ce tot trebuie să avem cărţi, atunci după părerea mea există una care ne oferă cel mai faimos tratat de educaţie. Emile al meu va citi această carte înaintea tuturor celorlalte: multă vreme ea va trebui să constituie întreaga lui bibliotecă şi va sta întotdeauna la loc de cinste. Atâta timp cât gustul nostru va rămâne neprihănit, o să ne facă plăcere s-o citim.” Cartea la care se referea Rousseau era Robinson Crusoe.

Prima parte AICI

*****

sursa: Andrei Bantas în Prefaţa cărţii Robinson Crusoe scrisă de Daniel Defoe

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Hmmm…very great to find out, there have been with out a doubt many elements that I had not idea of before.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: