Aceasta este Sparta

Sparta nu se deosebea mult de celelalte state ale antichităţii. Dar ceea ce i-a oferit spiritul, cunoscut mai târziu sub denumirea de „spartan” au fost regulile ascetice şi criteriile de disciplină militară care, prin voinţa lui Licurg, au marcat viaţa şi mai ales educaţia tineretului.

Sparta nu avea o armată. Era ea însăşi una. Cetăţenii ei nu era decât nişte supuşi, nu aveau dreptul să se ocupe nici de comerţ, nici de industrie, pentru că trebuiau să se păstreze doar pentru politică şi pentru război; niciodată nu au cunoscut nici aurul şi nici argintul, pentru că importul acestora era interzis; iar moneda lor era din fier.

O comisie se ocupa cu examinarea nou-născuţilor; cei deficienţi erau aruncaţi de sus, de pe vârful Taigetului, iar ceilalţi dormeau în aer liber, chiar şi iarna, ca să supravieţuiască doar cei mai robuşti.

Erau liberi să-şi aleagă o soţie. Dar cine se căsătorea cu una incapabilă să-i dea copii plătea amendă, aşa cum s-a întâmplat şi cu regele Arhidamos. Sotul era obligat să-i tolereze soţiei infidelitatea, dacă aceasta comitea adulterul cu unul mai înalt şi mai voinic. Licurg spusese că, în asemenea caz, gelozia era ridicolă şi imorală.

La vârsta de 7 ani, copilul era luat din sânul familiei şi încredinţat, pe cheltuiala statului, unui colegiu militar. În fiecare clasă era numit paidonomos – cel mai bun, adică acela care îi bătuse pe cei mai mulţi dintre colegii săi, care rezistase cel mai bine la scărmăneală şi la cravaşa instructorilor, şi care suporta cel mai uşor să doarmă noaptea sub cerul liber. Elevii erau învăţaţi să citească şi să scrie. Doar atât. Singura evadare era cântatul. Dar era interzis cel solo; permis era numai cel coral, care avea scopul să întărească disciplina.

Spartanul continua să traiască soldăţeşte, în cort sau în cazarmă, până la vârsta de 30 de ani, fără să cunoască nici ce-i aia pat şi nici confortul căminului. Se spăla puţin, ignora existenţa săpunurilor şi a uleiurilor, şi trebuia să-şi procure singur hrana, furând; dar fără să fie prins, fiindcă, în acest caz, era pedepsit rău de tot. Dacă, după 23 de ani de asemenea viaţă, nu murise încă, putea să se înapoieze acasă şi să se însoare. Fetele care îi aşteptau nu aveau nimic de ascuns, pentru că erau obligate să concureze goale la întrecerile sportive, în palestre, în aşa fel încât fiecare tânăr s-o poată alege pe cea mai înfloritoare şi mai zdravănă.

Celibatul constituia un delict. Cine se făcea astfel vinovat era pedepsit să umble gol, chiar şi iarna, şi să cânte un imn în care recunoştea că nu se supusese legii.

Până la vârsta de 60 de ani se mânca la masa comună, unde se respecta un regim sever. Cine se îngrăşa peste o anumită limită era exilat.

Orice lux se considera un ultragiu adus societăţii. Regele Cleomene a rechemat în patrie pe ambasadorul de la Samos pentru că se servise de vase de aur la masă. Nimeni nu putea pleca în străinătate fără un permis foarte greu de obţinut.

Când plecau la război, mamele lor îi întovărăşeau cu refrenul: „să vii sub scut sau pe scut”. Pentru că scutul era atât de greu încât, ca să fugi, trebuia să-l arunci cât colo şi, în caz de moarte, îţi servea de sicriu.

Sigur că Sparta a fost o formidabilă putere militară care, timp de secole, i-a făcut să tremure pe toţi vecinii. Când a aflat că a învins-o mica armată a lui Epaminonda, toată Grecia a făcut ochii mari de uimire. Părea imposibil ca nişte oameni care sacrificaseră totul pentru forţă să fie învinşi prin forţă. Normal a părut faptul că, pierzându-şi armata, Sparta n-a mai rămas cu nimic altceva. Legile pe care le făcuse nu-i permiteau să evolueze în niciun fel. Astăzi, cine se duce s-o viziteze nu găseşte acolo decât un sat lipsit de personalitate, cu  5000 de suflete, în al cărui muzeu, extrem de sărac, nu afli nicio statuie sau vreun rest de coloană care să ateste existenţa unei civilizaţii spartane.

*****

sursa: Indro Montanelli, Istoria grecilor, Ed. Artemis, Bucureşti

6 răspunsuri

  1. Gheorghita Ionescu Eugeniu | Răspunde

    Legile lui Licurg erau, s-ar spune….. drakonice. Numai că atenienii au trecut repede în istorie legile lui Drakon pe motiv că erau prea aspre. Spartanii au ţinut legea asimilând-o cu un cod moral, Licurg era mai mult admirat decât iubit. Totuşi rigurozitatea codului nu opera permanent, eforii câteodată lăsau legea să „adoarmă” în folosul ambiţiilor personale. „Masa comună” devenise o cutumă practicată periodic, spartanii mâncau în familie, ciorba spartană ajunsese să fie detestată chiar şi de …consumatori. Străinii au scris despre spartani preluând din auzite, dacă te iei după relatările lor ai crede că spartanii dormea cu legile lui Licurg sub cap. Furtul era permis mai mult „demonstrativ” ridicarea lui la rang de virtute ar fi fost periculoasă căci submina disciplina. „Cadeţii” se antrenau pe pielea hiloţilor, s-au cunoscut cazuri când „omul lup”,recte cadetul, a fost ciomăgit de cei pe care-i vâna. „Să te întorci pe scut”, de la o bătălie însemna să intrii în cetate pe scut, adică mort, purtat de camarazi. Sub scut, a te întoare, denota ruşinoasa retragere. „Pe scut, nu sub scut”, stilul laconic explică, nu? Epaminonda a atacat linia de luptă spartană folosind dispunerea falangei în „fierăstrău”, adică oblic. Tactica spartană nu îngăduia inovaţii.

  2. E o adevărată plăcere să citesc comentariile dumneavoastră care, de fiecare dată, aduc precizările necesare pentru înţelegerea cât mai exactă a temei abordate. Bogăţia şi acurateţea informaţiilor pe care le prezentaţi sunt impresionante. Mă bucur de şansa de a vă avea cititor al blogului meu şi vă mulţumesc pentru contribuţia pe care o aduceţi la sporirea calităţii acestui blog.

  3. Gheorghita Ionescu Eugeniu | Răspunde

    Mulţumesc pentru apreciere. Nu mai puţin apreciez contribuţia pe care o aduceţi pentru cunoaşterea istoriei.

  4. Multumirii din tot sufletul, era de neiteles, ,,pe scut sau sub scut”

  5. Am citit si am o intrebare ,,nou-nascuti’ adica bebelusi sau copii de 7 ani??????

  6. Gheorghiță Ionescu Eugeniu | Răspunde

    Viața în Sparta nu corespundea naturii umane decât în latura ei gregară. Societatea unilateral specializată era rigidă inadaptabilă schimbării condițiilor. Societatea ,,egalilor” pentru că era ermetică suferea de ,,oligoantropie”. Conservatori desăvârșiți ai tacticii militare, au pierdut bătălia cu thebanii care i-au atacat cu efort concentrat pe un front mic spărgându-le falanga rigidă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: