Adevărata Sappho

Sappho s-a născut pe la sfârşitul secolului al şaptelea, se pare în anul 612 înainte de Christos, la Eres, un orăşel din apropierea capitalei Mitilini (Lesbos). Dar părinţii săi, care erau nobili şi avuţi, au dus-o de mică la Mitilini, exact în momentul în care dictatorul Pittacos îşi începea cariera-i norocoasă.

Cauzele exilului

Să fi fost ea implicată cu adevărat în conjuraţia care voia să-l răstoarne pe dictator? Ni s-ar părea oarecum ciudat. Deşi făcea parte dintr-un mediu nobil, în care femeile contau cât de cât, şi nu trebuiau să se ocupe doar cu ţesutul şi cu spălatul vaselor, ea nu ne sugerează să fi fost o intrigantă politică.

Ambiţiile ei trebuie că erau altele, şi de un gen mai feminin. Prea frumoasă nu pare să fi fost. Era micuţă la trup şi fragilă; datorită pielii, a părului şi a ochilor săi foarte negri, ziceai că e bucată de tăciune aprins. Dar, ca toţi tăciunii aprinşi, îl frigeau rău pe oricine se apropia de ea. Adică, ce să mai vorbim, avea ceea ce noi numim azi sex-appeal, şi acel defect de gândire şi de cuminţenie care, la femei şi la copii, constituie un farmec irezistibil.

Poate, mai mult decât politica, moralitatea ei a fost motivul care l-a îndemnat pe Pittacos s-o surghiunească în oraşul vecin Pirra. Dictatorul, ca toţi dictatorii, era un om auster, iar Sappho trebuie să fi comis vreo gafă, în ciuda răspunsului ei demn dat lui Alceu, care îi adresase o scrisoare galantă, regretând că pudoarea îl impiedica să-i spună ce ar fi vrut să-i spună: „Alceu, dacă dorinţele tale sunt curate şi nobile, iar limba ta e pregătită să le exprime, nimic nu te reţine s-o faci”. Dar aici era vorba de literatură între doi inşi care ştiau că scrisorile lor aveau să dăinuie peste generaţii. Pentru că, în general, Alceu nu avea reţineri. Iar Sappho, nici atât. El a mai compus încă vreo câteva versuri în cinstea ei, la care ea nu a răspuns. Şi totul s-a terminat aici. De altfel, poeţii nu prea obişnuiesc să se căsătorească între ei. Se mulţumesc doar să se deteste de la distanţă.

Bogată şi fără obligaţii conjugale

De abia se înapoiase din exilul de la Pirra, că Pittacos iar a exilat-o, de data asta în Sicilia. Aici, însă, ea s-a măritat cu un tip bogat, aşa cum se întâmplă cu „divele” din toate timpurile, care îşi aleg bărbaţii dintre marii miliardari. A şi avut o fetiţă, „pe care n-aş schimba-o cu toată Lidia şi nici  pe dragul meu Lesbos”. Bogătaşul, după ce i-a făcut copilul, şi-a respectat şi cea din urmă obligaţie a sa de bărbat cumsecade: a lăsat-o văduvă şi, bineînţeles, stăpână pe toată averea. „Am nevoie de lux ca de soare”, a recunoscut ea cinstit. Şi s-a înapoiat, ca să se bucure şi de unul si de celălalt, în Lesbosul ei iubit, unde, după cinci ani de exil, a revenit bogată şi fără obligaţii conjugale.

Hetairele

Şi, pe cât se pare, a profitat din plin de asta. S-a dedicat mai întâi fetiţei sale, apoi fratelui sau Carassos, cu aceeaşi afecţiune maternă. Dar acesta a deluzionat-o, îndrăgostindu-se de o curtezană egipteană. Safo, emotivă şi feminină cum era, a făcut o criză de gelozie, l-a zgâriat şi n-a mai vrut să-l vadă. După aceea, a înfiinţat un colegiu de fete, în care s-au înscris, de la început, toate tinerele aparţinând societăţii înalte din Mitilini. Ea le-a botezat „Hetaire”, adică „însoţitoare”, le-a învăţat muzica, poezia şi dansul şi, pe cât se pare, a fost o profesoară desăvârşită. Dar, după aceea, au început să circule prin oraş multe zvonuri ciudate în legătură cu obiceiurile pe care ea le introdusese în şcoală. Şi, într-o zi, părinţii unei hetaire numită Attis au venit, negri la faţă, să-şi retragă fata, care era tocmai preferata profesoarei.

Poezie

Acest necaz al lui Safo  a fost un mare noroc pentru poezie, deoarece durerea despărţirii i-a inspirat poetei câteva din cele mai frumoase versuri din lirica tuturor timpurilor. Adio la Attis rămâne un model de puritate a inspiraţiei şi de sobrietate a formei şi ne dovedeşte că – din păcate – pentru o poezie bună nu sunt deloc necesare sentimentele frumoase. În chinul ei „dulce-amar”, aşa cum l-a numit, oricine şi-l poate recunoaşte pe al său propriu.

Legenda

Aşa cum se întâmplă adesea cu femeile păcătoase, Sappho a avut o bătrâneţe de o demnitate aproape exemplară. După o legendă, crezută şi culeasă chiar de Ovidiu, ea a început să-i iubească şi pe bărbaţi, şi şi-a pierdut capul după un marinar, unul Faon, care, neîmpărtăşindu-i dragostea, a adus-o în stare să se sinucidă la Leuca, aruncându-se de pe o stâncă. Dar se pare că eroina acestei drame a fost o altă Sappho, o oarecare curtezană. Un fragment de proză din scrisorile poetei, descoperit în Egipt, ne-o prezintă însă cu totul altfel: senină şi resemnată. Iată un răspuns al ei la o cerere în căsătorie: „Dacă sânul meu ar mai putea hrăni încă şi pântecul ar mai putea să nască viaţă, m-aş îndrepta acum, fără să tremur, către o nouă nuntă. Dar azi vremea a lăsat prea multe urme pe chipul meu, şi iubirea nu mă mai biciuie cu suferinţele ei atât de duioase.”

Din motive de morală, posteritatea a fost severă cu Sappho. Acum nouă sute de ani, Biserica i-a condamnat la rug opera în nouă volume. A fost o întâmplare că pe la sfârşitul secolului XIX , doi arheologi englezi au descoperit, la Oxihorincos, două sarcofage învelite în bucăţi de pergament, iar pe unul din ele mai erau încă vizibile 600 de versuri ale poetei.

Cea mai mare poetă a veacului

E tot ce ne-a mai rămas de la ea, dar destul ca să o aşezăm printre cei mai mari, poate că cea mai mare poetă a veacului al şaselea, aşa cum o consideră, în mod unanim, toţi contemporanii săi; şi ceea ce e mai curios, chiar şi rivalii.


sursa: Indro Montanelli, Istoria grecilor, Ed. Artemis, Bucureşti

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: