Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict la începuturile modernităţii

Secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea aduc schimbări în spaţiul Ţărilor Române, determinate de:

– declinul Imperiului Otoman; 

– ascensiunea Imperiului Ţarist în Balcani;

– Rusia, Austria şi Prusia îşi dispută dominaţia asupra Tarilor Române, zonei balcanice şi Poloniei;

– Franţa îşi protejează interesele în Orient, iar Marea Britanie -drumul Indiei;

– desfăşurarea războaielor ruso-austro-otomane creşte influenţa Rusiei în detrimentul Imperiului Otoman;

– Imperiul Ţarist şi cel Habsburgic manifestă tendinţe expansioniste;

– „Problema orientală” sau „Chestiunea orientală” vizează moştenirea Imperiului Otoman, dorită de Imperiul Ţarist şi de cel Habsburgic ( interesele unor state precum Anglia au făcut ca Imperiul Otoman să supravieţuiască în timp).

În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea au avut loc o serie de războaie ( 1716-1718, 1736-1739, 1768-1774, 1789-1791/1792, 1806-1812, 1853-1856), care au avut ca urmări:

– pierderea unor teritorii: Banatul şi Oltenia, integrate Imperiului Habsburgic (Oltenia revine la spaţiul românesc în 1739), Bucovina ( 1775 – la Imperiul Habsburgic), Basarabia (1812 – la Imperiul Ţarist);

– tratatul de la Kuciuc-Kainargi, încheiat între Rusia şi Imperiul Otoman, se instituia protectoratul celei dintâi, confirmat de tratatul de la Adrianopol, care consolida protectoratul ţarist asupra spaţiului românesc;

– 1853-1856: războiul Crimeii, între Rusia şi Imperiul Otoman, reprezintă o nouă etapă a „Problemei Orientale”. Prin Congresul de pace de la Paris (1856), protectoratul singular al Imperiului Ţarist este înlocuit cu garanţia colectivă a Marilor Puteri europene; este menţinută suzeranitatea Imperiului Otoman;

– problema esenţială a românilor în relaţiile internaţionale era unirea, favorizată de tratatul de pace de la Paris;

– 1857: adunările ad-hoc de la laşi şi Bucureşti;

– 1858: „Convenţia“/Conferinţa de la Paris (puterea suzerană – Imperiul Otoman; puterea protectoare – garanţia colectivă a Marilor Puteri);

– 1859: dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în Moldova (5 ianuarie) şi în Ţara Românească (24 ianuarie) punea puterile garante în faţa faptului împlinit.

*****

sursa: Mariana Gavrilă, Vasile Manea – Istorie: Bacalaureat de nota 10, Ed. Aula, 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: