Dragoste de mamă

Rareori două inimi omeneşti s-au putut iubi, contopindu-se ca în dragostea lui Panait Istrati şi a mamei sale, Joiţa. Chipul ei răsare drăgăstos, gata oricând de nemăsurate sacrificii, mamă trudită, spetită de lupta pentru pâine, înfrântând cu cerbicie vrăjmăşia soartei şi „gura mahalalei”.

Pe parcursul întregii opere a „vagabondului” brăilean, chipul Joiţei îi ţine duioasă tovărăşie, în mai toate împrejurările din viaţă: îl îmbărbătează în clipele grele de restrişte; îl mângâie, iertătoare, după fiecare hoinăreală printre străini, când se înapoiază acasă zdrenţăros şi plin de păduchi, cu sufletul hăituit… Şi tot chipul ei, preamărit în iubire, este acela care-i stârneşte remuşcările, după moarte, în răstimpul celor zece ani de „scriitor universal”.

„Am ucis o mamă!” – este geamătul ce răzbate mai din fiecare rând al confesiunilor sale…

Joiţa Istrate nu ştia nici să scrie, nici să citească. Şi totuşi, între mamă şi fiu, spovedania dragostei lor a continuat şi pe pagini de scrisori. O vecină din curte i le-a  scris şi le trimitea pe unde vagabonda Panait Istrati şi tot aceeaşi vecină îi citea slova îndurerată a celui plecat să guste frumuseţile pământului şi să se înfrăţească în inimile oamenilor de pretutindeni. Panait Istrati reconstituie una din aceste scrisori, singura mărturie rămasă a marii dragoste ce le-a contopit inimile, dar şi a marii suferinţe care i-a nefericit:

……………………………………………………………………………………………………..

„Bucureşti, 10 august 1904… Am primit cei cincisprezece lei pe care mi-ai trimis. Esti mereu bună cu mine, cu toate greşelile mele. Dar poţi spune matale că din răutate fug de-acasă? Nu, mamă, aşa e soarta mea. Şi soarta e inima noastră. Suntem mari sau mici, sau mediocri, prin inima noastră căreia ne supunem orbeşte. Ea ne duce şi la bine şi la rău. Unde mă va duce a mea? De dimineaţa până seara nu mă gândesc decât la lucruri frumoase. Aş vrea să fiu folositor omenirii acesteia care suferă, din vina ei, datorită egoismului ei.

Azi-dimineaţă, când factorul mi-a adus mandatul tău, eram flămând ca un lup în toiul iernii. De-o săptămână, eu şi Mihail mâncăm numai pâine goală şi numai una neagră de zece bani, amândoi, o dată pe zi. Nu mai lucrăm deloc. Bucureştiul e pustiu. Bogătaşii au plecat în vilegiatură. Ne-o merge poate mai bine, când s-or întoarce. Până atunci, greu de noi!

Dar nu moare omul de foame. Şi află că, în mizeria asta a mea, eu nu sunt nefericit decât pe jumătate. Aş fi total nenorocit, chiar de-aş mânca numai pui fripţi, dacă aş fi nevoit să trăiesc călcându-mi pe suflet…

Te strâng în braţe şi îţi sărut mâinile arse de leşie. Fiul tău Panait, care împlineşte astăzi douăzeci de ani şi care va mânca pe săturate graţie bunătăţii tale.”

……………………………………………………………………………………………………..

Joiţa Istrate a murit la vârsta de şaizeci şi cinci de ani, la 21 aprilie 1919, chinuită de boală şi de absenţa feciorului, despre a cărui soartă nu mai ştia nimic de trei ani, din cauza războiului. Agonia i-a fost lungă. I-a strigat numele până-n ultima clipă… Ca să-i curme chinul – povestesc martori oculari – vecinii au chemat la căpătâiul muribundei un nepot ce semăna cu Panait. În clipa când presupusul Panait intra pe uşă, femeile din jurul patului au început să strige: „Joiţo! ţi-a sosit feciorul!” Cu privirea înceţoşată de lacrimi şi de boală, nefericita mamă şi-a închis pleoapele pentru totdeauna, uşurată ca de un vis împlinit.

Joiţa Istrati a fost îngropată la cimitirul Sfânta Maria, din Brăila, iar acum oasele ei odihnesc în cimitirul Bellu, la picioarele feciorului care s-a înapoiat din pribegie, pentru veşnicie, lângă dânsa.

Panait Istrati a murit prematur în primăvara lui 1935. Ultimele sale cuvinte au fost: „Mamă… mamă scumpă…, ah, mâinile tale…

Ea l-a întâmpinat şi întovărăşit, poate, în trecerea pe „malul celălalt”…

*****

sursa: Panait Istrati, Cum am devenit scriitor, Ed. Minerva, Bucureşti, 1985

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: