Familia lui Ştefan cel Mare (II)

Ştefan cel Mare ţinea mai de mult acuma, la curtea lui din Suceava, două femei prizoniere, pe doamna Maria, nevasta lui Radu cel Frumos al Munteniei, şi pe fiica lor Maria Voichiţa. Le avea la curte la dânsul dinainte ohiar să se fi însurat cu Maria din Mangop, cu un an înainte, din 1471, când înfrânsese el pe înverşunatul său duşman, Radu, voievodul Munteniei. Îl bătuse la Soci, în martie 1471, şi-i nimicise oştirea, încât acesta, în graba lui de a trece mai repede Dunărea, părăsise în capitală soţia, fata şi întreaga lui avere. Ştefan puse stăpânire pe bogăţiile lui Radu, iar pe femei le luă cu el la Suceava, prizoniere.

Maria Voichiţa pare a fi moştenit frumuseţea tatălui ei Radu, supranumit cel Frumos. Cu timpul, crescând fata sub ochii lui Voda, acolo în cetatea Sucevei, s-a îndrăgostit Ştefan de ea.

Când turcii cuceriră Mangopul, Ştefan, pierzând nădejdea ce întreţinea de-a fi cândva stăpânul acelui ţinut din Crimeea, se înstrăină de soţia lui Maria, la dragostea căreia se vede că ţinea mai puţin decât la zestrea ei, răpită de turci. Că s-ar fi despărţit Ştefan de Maria Comnen, aşa cum spune Xenopol, şi că s-ar fi reînsurat chiar în acel an, 1475, cu Maria Basarab, fata lui Radu cel Frumos, nu poate fi adevărat. De nicăeri nu rezultă lucrul acesta. Dimpotrivă, d. Iorga ne spune că în anul următor, 1476, după bătălia de la Răsboieni, Ştefan Vodă fiind biruit de turci şi umblând o vreme fugar prin ţară, Doamna lui, Maria din Mangop, rămasă în Suceava, se îngrijea că de săptămâni de zile era fară veşti de la bărbatul ei. Daca însă Ştefan nu se despărţise de ea, în tot cazul se înstrăinase.

Ochii frumoşi ai celeilalte Maria, farmecele ei, îl subjugaseră. Şi rivalitatea între aceste două femei, între Doamna şi viitoarea Doamnă, durerea de a-şi vedea dragostea stingherită, de-a se vedea părăsită când tocmai avea mai multă nevoie de sprijin, de-o vorbă bună – aceste toate au dus desigur în mormânt pe tânăra Domniţă de neam împărătesc. Ea moare în anul 1477, în luna decembrie, în postul Craciunului, după albia cini ani de căsnicie. A îngropat -o Vodă Ştefan, cu alai şi cinste multă, la mănăstirea Putnei, noua lui ctitorie.

Ştefan, fie că a vrut să ţină un doliu cuviincios, fie că fata lui Radu cel Frumos era încă prea tânără, s-a însurat cu ea abia trei ani mai târziu, în 1480. Această din urmă căsnicie ţinu 24 de ani, până la moartea lui Ştefan, întâmplată la 1504. Doamna Maria-Voichiţa i-a supravieţuit 7 ani. A fost îngropată la Putna, alături de cealaltă soţie, în anul 1511, în timpul domniei fiului ei Bogdan.

*****

sursa: C. Gane, Trecute vieţi de doamne şi domniţe, Editura Ziarului Universul, Bucureşti, 1933

Anunțuri

Un răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: