Familia lui Ştefan cel Mare (I)

Ştefan cel Mare, care alături de Mihai Viteazul a fost podoaba şi mândria ţării noastre, s-a urcat în scaunul Moldovei în anul 1457. Domn la Suceava a venit cu ajutorul lui Vlad Ţepeş, scoţând din scaun pe Petru-Aron, ucigaşul tatălui său.

Acest Petru Aron era fiul lui Alexandru cel Bun şi al Marinei, şi frate vitreg cu Bogdan Vodă, tatăl lui Ştefan. Intrat în Moldova în fruntea unei armate polone el inaintă până la Suceava, unde află că frate-său Bogdan, neştiutor de ce-l aşteaptă, petrecea fără grijă la nunta unui boier de-al lui, în sat la Reuseni, în apropierea Sucevei. Îşi îndreptă o parte din oaste într-acolo, şi sosind noaptea, în toiul chefului acelei nunţi, când Vodă el însuşi trebuie să fi fost cam ameţit de vin, înconjură conacul şi intră pe neaşteptate în camera în care benchetuiau nuntaşii şi Vodă. Scoţând de acolo pe frate-său în curte, puse să i se reteze capul în faţa lui şi a oaspeţilor încremeniţi de spaimă. Era în noaptea de vineri spre sâmbătă, la 15 octombrie 1451.

Se spune că Ştefan, încă foarte tânăr pe atunci, ar fi fost şi el la nunta aceia din Reuseni, c-ar fi fost de faţă la omorul tatălui său şi c-ar fi fugit, în toiul nopţii, întâi în Polonia şi de-acolo, prin Ardeal, în Muntenia. Odihnă n-ar fi avut până n-a văzut pe ucigaşul tatălui său scos din domnie şi omorât la rândul său. Fapt e, că-l vedem, şase ani mai târziu, sosind cu o oaste adunată în Muntenia cu ajutorul lui Vlad Ţepeş, învingând, la Joldea, în ziua de 12 aprilie 1457, pe unchiul său Petru Aron, şi aruncându-l dincolo de hotare la prietenii săi poloni. Câţiva ani mai târziu Ştefan urmări pe acest ucigaş până în inima Ardealului şi punând mâna pe el, îl străpunse cu sabia lui.

La acea dată, Ştefan era neînsurat. Însă, cum avea un fiu numit Alexandru, care a trăit până târziu (1496), e de presupus ca noul voievod era văduv. Se cunoaşte şi numele mamei acestui Alexandru, Maruşca. Şi ca să fi fost ea numai ţiitoarea lui Ştefan, nu e de crezut, fiincă, pe de o parte o afăm trecută într-un pomelnic alături de celelalte Doamne ale lui Ştefan cel Mare, iar pe de altă parte, fiindcă Domnii, deşi aveau obiceiul să-şi crească copiii naturali pe lângă ei, totuşi nu-i pomeneau în genere în documente şi nici nu-i luau cu ei la război, cum făcea Ştefan cu fiul său Alexandru.

Acuma, c-o fi una, c-o fi alta, fapt e că întâia căsătorie sigură pe care o cunoaştem, e cea făcută de Ştefan şase ani după urcarea lui in scaun, la 1463. Mireasa era o ruteancă, Evdochia, şi venea din Kiev. Nunta lui Ştefan cu Evdochia se făcu la Suceava, binecuvântată fiind de Mitropolitul Moldovei Teoctist şi de Tarasie, Episcopul de Roman. Binecuvântarea acestor înalţi prelaţi nu le fu de folos. Evdochia, după ce dărui soţului ei doi băieţi care au murit copii (1479) şi o fată, se stinse, de boală, după abia patru ani de căsnicie (1467).

Cinci ani mai târziu, în 1472, Ştefan se însoară din nou. De data aceasta marele nostru voievod a dat lovitura, cum s-ar zice în zilele noastre. Sau mai curând a încercat s-o dea, căci nu i-a mers în plin. Aleasa a fost Maria de Mangop. Căsătoria aceasta nu numai că dădea Domnului Moldovei şi întregii ţări o deosebită vază, venită de la strălucirea neamului împărătesc al Comnenilor, cât mai ales dădea lui Ştefan posibilitatea de-a pune cândva stăpânire pe Mangop, prin drept de moştenire. 

Nunta lui Ştefan cu Maria Comnen se făcu la Suceava, în ziua de 24 septembrie 1472. Această căsătorie nu fu mult mai norocoasă decât precedentele. Convieţuirea Mariei cu Ştefan fu scurtă şi fără noroc. Trei ani după sosirea acestei odrasle împărăteşti în meleagurile noastre, turcii atacară Crimeea, supuseră pe Han, puseră stăpânire asupra Caffei şi Mangopului şi omorâră pe ultimii Comneni. Această nenorocire familiară se legă în curând de alta, mai grozavă pentru Maria, nenorocirea casnică. Trebuie să se fi petrecut în cetatea din Suceava, pe vremea aceia, o grozavă dramă, multe lacrimi trebuie să fi curs în cămara Doamnei.

*****

sursa: C. Gane, Trecute vieţi de doamne şi domniţe, Editura Ziarului Universul, Bucureşti, 1933

3 răspunsuri

  1. frumoasa treaba

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: