Împăcarea dintre Petru Rareş şi sultanul Soliman. Povestiri istorice

În vremurile de demult Moldova a fost condusă şi de un voievod numit Petru Rareş, care era fiul lui Ştefan cel Mare. Moştenise de la părintele său vitejia, bărbăţia în luptă şi înţelepciunea în ocârmuire. Toţi se minunau de frumuseţea şi de vorba lui iscusită. De asemenea, inima lui bătea cu mare dragoste pentru ţară. A cârmuit poporul bine şi cu dreptate. În războaiele purtate cu duşmanii, a câştigat strălucite victorii. Dar când asupra ţării a venit, cu armată multă, sultanul Soliman cel Măreţ, boierii l-au trădat pe vodă Rareş. Ei au deschis porţile cetăţii Suceava şi l-au primit pe Soliman. Acesta a pus domnitor peste ţară pe unul din boierii trădători, cu scopul de a-l prinde pe Petru Rareş şi a-l ucide.

Ce-a făcut Rareş, în asemenea primejdie? S-a adăpostit într-o cetate din munţi, numită Ciceu. Duşmanii l-au urmărit îndeaproape. Dar el a închis porţile cetăţii şi, cu straja credincioasă lui şi doamnei Elena, s-a apărat acolo mai bine de un an. În acest timp a aflat că domnitorul pe care sultanul Soliman cel Măreţ, în înţelegere cu trădătorii, îl lăsase în Suceava, iefuia şi batjocorea ţara şi se purta foarte rău cu poporul.

Şi atunci ce a făcut Petru Rareş? S-a sfătuit cu doamna Elena, care i-a zis:

Altă scăpare pentru ţară nu-i, măria ta, decât să te împaci cu sultanul.

Aşa gândesc şi eu; dar pentru asta trebuie să mă duc la el, în palatul lui.

E cu primejdie, măria ta: ca şi cum te-ai băga, de bună voie, în gura leului. Ştii doar că sultanul a jurat să te strivească în copitele calului…

– N-am încotro, doamnă. Trebuie să mă duc!…

Şi lăsând-o pe Elena doamna să conducă apărarea Ciceulul, Rareş s-a îmbrăcat ca slujitor, a luat cu el multe pungi cu galbeni, a ieşit pe ascuns din cetate şi, cu nume schimbat, a călătorit până la Istanbul, la palatul sultanului.

Pe drum a trecut prin multe peripeţii. Şi de multe ori era să-şi piardă viaţa. Dar îndrăzneala şi dibăcia l-au scos la liman.

Când a ajuns la palatul sultanului, s-a îmbrăcat în straie domnesti şi s-a arătat unui slujitor, zicând:

Sunt Petru vodă Rareş de la Moldova şi doresc a vorbi cu măritul sultan.

Slujitorului turc nu-i venea să creadă:

De unde vii? Ai căzut din senin? Te vâr la închisoare…

După multă târguială, după ce a primit o pungă cu galbeni, acel slujitor turc l-a înfăţişat sultanului pe vodă Rareş.

Cum ai ajuns aici? se arătă uimit şi furios sultanul. N-ai auzit de jurământul meu?

Am auzit, a spus Petru Rareş. Dar mai ştiu că măria ta eşti nu numai viteaz, ci şi foarte înţelept. Nu cred că ai să mă striveşti în copitele armăsarului, înainte de a-mi asculta păsul pentru care am venit la măria ta.

În adevăr, văzându-i înfăţişarea plăcută, frumoasă, ţinuta demnă, bărbătească, auzindu-i vorba meşteşugită, înţeleaptă, Soliman sultan şi-a înfrânt furia şi l-a ascultat.

Petru vodă a vorbit despre nevrednicia domnitorului pus în Suceava, despre mişeliile lui cele multe şi păgubitoare norodului, despre suferinţele ţării. Şi a încheiat vorbirea cam aşa:

Mai multe foloase ai avea, mărite sultan, din prietenia şi pacea cu ţara mea, decât din uciderea mea şi din jefuirea norodului român. Eu mă dărui acestei împăcări şi prietenii; îngăduie-mi să mă întorc în ţara mea, s-o conduc spre folosul norodului şi al luminăţiei tale.

Cucerit de puterea şi adevărul vorbelor lui vodă Rareş, Soliman sultan a simţit că i se înmoaie inima şi-i dă dreptate, în sinea lui. Dar, deodată, şi-a amintit că a jurat să-l calce în copitele armăsarului.

Îmi pare rău, dar trebuie să-mi ţin jurământul, a zis el, cu oarecare părere de rău.

Îl ţii, măria ta, l-a încredinţat Petru Rareş.

Dar cum crezi că mai scapi cu viaţă de sub copitele armăsarului meu? a întrebat sultanul.

Scap, mărite, dacă faci cum te povăţuiesc eu.

Cum?

Eu intru sub podul cel de marmură din curtea palatului; măria ta încaleci armăsarul cel focos cu care mergi la războaie şi treci, în trap şi-n galop, de şapte ori încolo şi-ncoace, pe pod. Eu aud copitele calului deasupra mea şi-mi tem zilele. Aşa se cheamă că măria ta împlineşti jurământul, iar eu nu pier strivit în copite de armăsar împărătesc: mă apără podul.

Tare s-a minunat sultanul de isteţimea voievodului român. S-a bucurat, a râs, a încălecat armăsarul şi a trecut de şapte ori, în galop, pe podul sub care intrase Rareş. Apoi, descălecând, i-a zis:

Eşti teafăr şi slobod. Du-te la Suceava şi stăpâneşte ţara cu înţelepciune; iar mie prieten să-mi fii.

Astfel, spre marea uimire a trădătorilor, Petru Rareş a venit iar domnitor în Moldova. Aici a săvârşit multe lucruri bune şi de laudă. Ca şi părintele său, Ştefan cel Mare, a înălţat zidiri frumoase care se păstrează pînă în ziua de azi.

*****

sursa: Dumitru Almaş, Povestiri istorice

10 responses

  1. Că este o povestioară simpatică – nu zic nu… însă avem şi atestări istorice ale vreunei astfel de vizite a lui Petru Rareş la curtea Sultanului?!

    Parcă tot Dumitru Almaş avea o povestire despre o vizită similară a lui Cuza la Istanbul (şi era vorba tot de o pretaţie demnă şi înţeleaptă a acestuia :-), dar o atare vizită pare mai plauzibilă (prin anii 1860) decât cea a lui Petru Rareş (prin anii 1500).

  2. In timpul razbiului aparusera 3 volume intitulate ” istoria neamului nostru ” ( pe intelesul copiilor – scolarilor ) de Dumitru Almas.. ” Povestioara ” de mai sus se pare ca este extrasa din acele volume….Ori cum din acelea si alte ” povesti ” – cum le nomeste comentatorul anterior – am prins gustul istoriei neamului meu , si a istoriei in general , ajungand sa=mi cunosc trecutul cvu care , chiar ma mandresc, spre deosebire de generatiile mai noi care nu stiu pe ce lume plutesc si asta numai din vina programei de invatamant si a zisilor profi de istorie…..

  3. O fi ele legende da parca-s mai inflorite de cat le stiam. De unde s-a inspirat Dumitru Almas cand a scris legendele astea? Eu nu am cartea

  4. Eu am 9 ani si mi-a fost de folos pentruca maine avem lectra la scoala si avem Împăcarea dintre Petru Rareş şi sultanul Soliman . Afost tare frumos!!!!!!!!

    1. ce inseamna lectra poate lectura

      1. deci asa am ajuns noi prieteni cu turcii? cred ca da. eiiiiiiiiiiiiiiiii pan’ la urma tot suntem prieteni cu turcii.

      2. daaaaaa si eu am scris”lectra”

  5. Eu sunt Irina,sora Marinei.Si mie mi-a placut lectra

    1. am glumit nu stiu cine e fata asta

  6. Antonim,nu ma corectezi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: