Situaţia femeii în Grecia antică

În societatea greacă, structurile patriarhale provin cu siguranţă de la invadatorii de cultură indo-europeană. În aceste structuri, femeia a rămas întotdeauna pe un loc secundar în faţa legii. În societatea ateniană, tânăra educată în gineceu pe lângă mama sa, nu părăsea locuinţa familială decât pentru a intra în aceea a soţului care i-a fost ales. Stăpâna casei trăia în gineceu împreună cu copiii şi servitoarele. Ea nu lua parte niciodată la ospeţele soţului care îşi primea prietenii şi concubinele în andron. Soţia nu ieşea decât însoţită de o servitoare care îi ducea umbrela şi scaunul. Nu avea nici un drept legal, nu lua parte la guvernarea cetăţii.

Deşi lua parte la viaţa religioasă a cetăţii, accesul la marile jocuri îi era interzis şi se pare că-i era interzis şi accesul în teatre, când aveau loc reprezentaţii comice. În timp ce soţul putea avea concubine şi primea la masa sa curtezane, adulterul atrăgea pedeapsa pentru femeie, ca şi pentru bărbatul care avea relaţii cu o femeie măritată. (În acest caz, soţul avea chiar dreptul să-l omoare, ceea ce nu se întâmpla decât în cazuri excepţionale, deoarece era posibilă totdeauna o târguială, chiar o „despăgubire”, ceea ce i-a făcut pe unii soţi să practice un fel de şantaj.) Femeia adulteră trebuia repudiată.

Se pare că femeia din Sparta se bucura de mai multă libertate, deşi nu avea mai multe drepturi decât ateniana. Fără îndoială, ea lua parte la exerciţii şi, în acest caz o făcea dezbrăcată de veşmintele sale; existau concursuri rezervate pentru fetele tinere din Sparta, la Olimpia, în afara epocii marilor jocuri. De altfel, şculptorii neau lăsat reprezentări de tinere spartane exersându-se pentru alergare. După legile lui Licurg, ele erau obligate să facă nu numai exerciţii de alergare, ci şi de luptă şi de aruncarea discului şi a suliţei. Cu toate acestea,  ele nu luau parte la viaţa politică a cetăţii: chiar dacă au exercitat o influenţă aceasta a avut totdeauna un caractcr privat. Dacă tinerele spartane duceau viaţa liberă proprie băieţilor, aceasta se întâmpla pentru a rămâne viguroase si a da cetăţii copii robuşti.

Este adevărat că nu trebuie să ne imaginăm viaţa femeii în Grecia antică pornind de la legislaţii, care erau deosebit de riguroase. În comediile lui Aristofan găsim reflectarea unei realităţi care dovedeşte că femeile ştiau să-i facă pe bărbaţi să le asculte. În epoca elenistică întâlnim femei arhitecţi, pictori etc., fără să uităm poetesele care au fost numeroase în Grecia. Dacă, în principiu, femeile nu puteau fi proprietare, ele ştiau să ocolească legea şi în această privinţă. Curtezanele, dar şi cântăreţele din flaut şi dansatoarele, aveau o viaţă liberă şi puteau face dragoste cu cine doreau. Ele erau singurele care, cu puţine excepţii, puteau dobândi o cultură; pentru ele, aceasta era chiar o necesitate, pentru a putea participa la viaţa amanţilor lor. Exemplul cel mai caracteristic este Aspasia, care a exercitat o influenţă considerabilă asupra bărbaţilor din anturajul lui Pericle.

*****

sursa: Larousse. Dicţionar de civilizaţie greacă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: