Ospeţele în Roma antică

Masa principală a unui roman era cina. Dimineaţa, romanii luau o mică gustare: pâine, brânză, măsline sau miere; iar la prânz, mâncare rece, de obicei rămasă din seara precedentă. În casele celor bogaţi bucătarii erau recrutaţi dintre sclavi. Fastul excesiv, de prost gust, de la mesele îmbogăţiţilor este ilustrat de cina dată de Trimalchio, descrisă de Petronius în Satiricon; Dar, în general vorbind, asemenea excese erau excepţii. În straturile sociale medii şi superioare cina cu invitaţi era o plăcută ocazie de întâlnire, de conversaţie, de destindere, de petrecere.

O asemenea cină, un ospăţ, începea de obicei pe la ora 3 după amiaza. În sufragerie, în triclinium erau aşezate de-a lungul pereţilor trei paturi-canapele – având în mijloc masa de servit -, pe care luau loc întinşi pe o parte, cu cotul drept sprijinit pe o pernă, câte trei persoane de fiecare pat-sofa. Numărul perfect de comeseni era de nouă. Invitaţii veneau însoţiţi de sclavi, care la intrare le scoteau încălţămintea înlocuind-o cu sandale uşoare; iar la plecare le luminau stăpânilor calea, cu torţe.

În epoca imperială a apărut faţa de masă. Şerveţele – care nu serveau la altceva decât să acopere locul pe care se aşeza comeseanul – erau de obicei aduse de acasă de invitaţi. Aceştia luau la plecare, înfăşurate în şervet, porţii din mâncările rămase – ceea ce era un compliment făcut amfitrionului. Farfuria se ţinea cu mâna stângă. Resturile, oasele, scoica stridiilor, etc. se aruncau pe jos. Ca tacâmuri – cuţite, linguri (bucăţile de carne se mâncau cu degetele) şi polonice pentru turnatul vinului în cupe, din castronul mare în care vinul era totdeauna amestecat cu apă. Furculiţa, folosită cum o folosim noi astăzi, va rămâne necunoscută până la sfârşitul secolului XVI – şi numai în secolul următor, la curtea franceză a Regelui-Soare, va apare furculiţa (până atunci numai cu doi dinţi) cu trei sau patru dinţi.

În timpul acestei ultime părţi a ospăţului comesenii, încununaţi cu coroane de flori, închinau în cinstea celor absenţi sau a celor prezenţi, ascultau lecturile făcute de un sclav instruit, sau jucau jocuri de noroc. La ospeţele date de cei foarte bogaţi seria divertismentelor putea fi eventual completată cu performanţele cântăreţilor, instrumentiştilor, dansatoarelor, balerinilor, bufonilor sau acrobaţilor.

sursa: Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol.3, Ed. Saeculum, Bucureşti, 2003

2 răspunsuri

  1. O cina in toata regula ! Frumos articol, multumesc.
    O zi buna!

  2. Articolul asta mi-a creat pofta de mancare! Cine participa la ospat? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: