Despre proza lui Hermann Hesse

Hermann Hesse (1877-1962), scriitor german, creează o proză excesiv explicativă, construită pe tema singurătăţii şi a consolării spirituale (Siddhartha, Lupul de stepă). În ultimul său roman, Jocul cu mărgele de sticlă, imaginează o cetate utopică: în Castalia domnesc armonia şi ordinea instaurate de un magister ludi – Joseph Knecht. „Jocul” este de fapt o doctrină salvatoare, destinată intelectualului ascet, capabil să aspire la o nouă treaptă spirituală, ştergând graniţele dintre artă, religie şi ştiinţă.

Ajuns la apogeul carierei, Joseph Knecht intuieşte că adevărata armonie poate fi atinsă doar prin întoarcerea la elementar; el îşi abandonează jocul şi devine modestul maestru al unui copil, întocmai ca părintele Serghi din nuvela lui Tolstoi. Romanul se încheie cu moartea lui Knecht, înecat într-un lac de munte, în timp ce încerca să-şi ajungă discipolul care se îndreapta spre răsărit. Această imagine de risipire proteică (amintind de Faust al lui Goethe) reprezintă o subtilă pledoarie în favoarea acceptării condiţiei de om cu bucuria devenirii, înţeleasă ca o solidaritate cu universul.

sursa: Doina Ruşti, Enciclopedia culturii umaniste, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2006

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: