Religia în Imperiul Persan

Zarathustra

Zoroastrismul a prosperat în timpul domniei ahemenizilor. Conceptul zoroastrian de „viaţă de apoi“ a avut o influenţă remarcabilă atât asupra iudaismului, cât şi asupra creştinismului.

Zoroastrismul, vechea religie a Iranului, recunoştea o multitudine de zei şi era probabil înrudit cu religia vedică din India antică. Cultul era dominat de ritualurile magilor, o castă ereditară de preoţi. Numele lor este preluat de la „magoi“, un trib de mezi cunoscut pentru practicile lor spirituale. Profetul Zarathustra (sau Zoroastru în limba greacă) s-a ridicat în jurul anului 600 î.Hr., probabil din rândul magilor, pentru a predica învăţăturile zeului Ahura Mazda. Zarathustra îi critica pe magi printre altele şi pentru jertfele lor sângeroase de animale, atrăgându-şi astfel duşmănia acestora. Regele Darius I a devenit un adept al învăţăturilor lui Zarathustra după ce a dejucat tentativa de uzurpare a magului Gaumata. Cu trecerea timpului, magii au adoptat şi ei zoroastrismul pentru a putea să controleze în continuare practicile religioase.

Potrivit lui Zarathustra, Ahura Mazda era atotputernicul creator al Universului şi judecătorul de la sfârşitul veacurilor. El reprezenta ordinea bună şi dreaptă de la începutul lumii şi era identificat cu „spiritul bun“, care se opunea „spiritului rău”. Fiinţa umană este liberă să aleagă între bine şi rău, dar va da socoteală pentru faptele ei la Judecata de apoi.

Zoroastrismul este aşadar caracterizat de acest sistem etic dual şi de puritatea strictă a ritualului. Preoţii se puteau apropia de focul veşnic care ardea în temple în cinstea zeilor doar cu gurile acoperite, ca să nu îl profaneze cu respiraţia lor. Focul, pământul şi apa erau considerate elemente sacre.

Sub dominaţia persană, evreii au venit în contact cu diverse concepte, cum ar fi cele de rai, iad şi „judecata de apoi“, care vor deveni esenţiale în iudaism, iar mai apoi în creştinism şi islamism. Maniheismul a apărut în urma îmbinării zoroastrismului cu precepte creştine şi budiste, şi a rivalizat puternic o anumită vreme cu creştinismul.

Zoroastrismul a cunoscut un reviriment ca religie de stat în Imperiul Sasanid, între sec. III-VII, dar a dispărut aproape în întregime în Iran după invazia arabă şi instaurarea islamismului. Mulţi adepţi ai învăţăturilor lui Zarathustra s-au refugiat în India, unde li s-a spus „parsi“, după ţara lor de origine, Persia. Astăzi mai există circa 2oo ooo de parsi, dintre care aproximativ jumătate locuiesc în India.

sursa: Marea istorie ilustrată a lumii, vol.1, Ed. Litera Internaţional, Bucureşti, 2008

4 răspunsuri

  1. :)) ASTEA’S TEMPLE :))??

  2. LOL CAUTAM TEMPLE 😛 🙂 :))

  3. Buna ziua,
    Felicitari pentru blog ul dvs.
    Sunt in cautare de carti, documente pentru o lucrare …..m ar interesa nume de carti, scrieri despre Istoria zoroastranianism ului …….
    Romancarmenro@yahoo.com
    M ar onora o discutie cu dvs.

  4. Se poate demonstra istoric faptul ca dupa invazia araba…..prin suprimare religioasa…..persii si au pierdut identitatea nationala? Sau ca factorul religios, respectiv zoroastrianism ul, a avut o influenta foarte mare in procesul de pierdere a identitatii persane?
    Daca puteti sa mi indicati autori, carti….legat de intrebarea de mai sus..
    Va multumesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: