Cărţile în Grecia antică

Cărţile erau făcute fie din papirus, fie din pergament. Papirusul a început să fie utilizat în Grecia antică pentru scriere începând din secolul al VI-lea î.Hr. Foile de papirus erau lipite unele de altele şi adesea banda lungă astfel obţinută era rulata pe o inimă de lemn. Lungimea sulurilor era variabilă; pentru a uşura răsucirea lor, nu se făceau benzi prea lungi.

Textul era scris în coloane, a căror lungime s-a încercat să fie reglementată, realizându-se rânduri de circa treizeci şi cinci de litere; rândurile erau numerotate din 50 în 50 sau din 100 în 100. Numărul lor era indicat la sfârşitul volumului.

Titlurile şi capetele capitolelor erau scrise cu cerneală roşie, iar o etichetă ataşată sulului menţiona titlul, atunci când sulul era închis într-o teacă sau într-o cutie specială. Sulurile care alcătuiau o lucrare erau legate împreună prin şireturi.

Pergamentul provenea din piei (în general cele de capră, de oaie sau de miel născut mort, pentru pergamentul de lux), tratate într-un mod special. El era cunoscut în Orient încă din mileniul al II-lea, iar în vremea lui Herodot grecii din Ionia îl utilizau deja în mod curent. Totuşi, abia în secolul al II-lea î.Hr. tehnica pergamentului a ajuns la perfecţiune şi materialul a fost răspândit, cu siguranţă, în urma creării marilor biblioteci, în special cea din Pergam; de altfel, de la Pergam vine numele pergamentului.

Spre deosebire de papirus, pergamentul putea fi dispus în caiete, formând cărţi asemănătoare cu cărţile noastre moderne. Foaia era tăiată şi legată, pentrui a forma un caiet, în general din patru foi ( in quarto era formatul obişnuit pentru lucrările literare), apoi caietele erau cusute împreună. Titlul cărţii era înscris în antet, iar paginile erau numerotate. S-au realizat cărţi de lux, în care paginile au fost colorate cu purpură, iar literele cu aur şi cu argint. Alexandrinii au făcut cărţi ilustrate; adesea ei pictau portrete, şi se cunoaşte o carte greacă de botanică în care plantele studiate erau desenate.

Cărţile erau scrise cu mâna de către copişti şi adeseori acceaşi lucrare era dictată concomitent mai multor copişti. Cărţile erau vândute în comerţ, dar uneori bogătaşii puneau să le fie transcrise de către sclavi, destinaţi anume pentru această treabă.

sursa: Dicţionar de civilizaţie greacă

2 răspunsuri

  1. Bilbioteca din Pergam- de retinut!
    Cat de mult era apreciat scrisul si cartile in vechime…acum sunt care sunt duse la maculatura, si in plus nici nu se citesc…ironic la cate sunt acum…si mai ciudat e ca am trecut sa citim mai mult online

  2. La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca şi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută. (Nicolae Manolescu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: