Amfiteatrul în Roma antică

Amfiteatrul –  loc destinat spectacolelor cu gladiatori, venationes („lupte cu fiare”) şi naumachia („lupte navale”). Amfiteatrul de factură primitivă a apărut în Campania (sec. I î.Hr.), de unde a trecut la Roma. Numele lui se întâlneşte prima dată la Vitruvius şi în testamentul lui Augustus.

Primele amfiteatre au fost construite din lemn şi erau demontate după încheierea spectacolelor. În toată lumea romană s-au identificat peste 200 de amfiteatre. La Roma, cel mai vechi, din lemn, a fost construit în anul 53 î.Hr. de către C. Scribonius Curio pentru lupte de gladiatori. A fost urmat de amfiteatrul lui Cezar (în for) pentru venationes (46 î.Hr.) şi apoi de unul din piatră, ridicat de C. Statilius Taurus (29 î.Hr.), distrus de incendiul neronian (64 d. Hr.). Cel din Pompei, din piatră,  este însă mai vechi (79 î.Hr.). Amfiteatrul cel mai mare şi reprezentativ  rămâne însă Colosseum.

Din Italia amfiteatrul s-a răspândit în intreaga lume romană. În Dacia au funcţionat amfiteatrele de la Sarmizegetusa, Porolissum şi Apulum.

Existau două tipuri de amfiteatru. Primul tip se construia într-o vale cu două dealuri apropiate sau se realiza dintr-o uriaşă movilă de pământ, inelară, în care se aşezau scaunele spectatorilor. Era înconjurat de un zid; nu avea subsol, ci numai scări de acces în exterior sau în interior. Al doilea tip se realiza în întregime din zidărie cu intrări boltite, coridoare inelare interioare, scări interioare de acces, subsol etc.

Părţile principale ale unui amfiteatru erau: arena, cavea, cunei, pulvinar, baltei, spoliarum, vomitorium, podium etc. În exterior, etajele cu arcade se decorau cu stiluri arhitectonice diferite, începând de jos în sus: doricul, ionicul, corinticul şi pilastrul. Amfiteatre cu patru etaje se cunosc la Capua, El Djem şi la Roma, Colosseul. Dintre amfiteatrele cu trei etaje mai importante sunt cele de la Pola, Pozzuoli şi Verona, iar cu două etaje, la Arles şi Nimes.

Colosseul era acoperit cu un velum înconjurat de un zid cu grilaj de fier; în spatele acestuia, se afla podium, o platformă specială pentru fixat scaunele de onoare. Arena avea două intrări principale la capetele axului mare. Subsolul amfiteatrului era alcătuit dintr-un adevărat „labirint”, cu coridoare şi încăperi destinate gladiatorilor, adăpostirii animalelor, a materialelor de spectacol etc. Într-o cameră specială, spoliarium, erau strânse cadavrele celor morţi în arenă.

sursa: Enciclopedia civilizaţiei romane, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

Un răspuns

  1. Foarte interesante informații

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: