Femeia în Grecia antică

Situaţia femeii în Grecia antică nu era deloc demnă de prestigiul de care se bucura civilizaţia greacă. Chiar şi în statul spartan, unde femeile nu aveau nici un drept politic, ele cel puţin îşi tratau soţii de la egal la egal, luau parte la procesiuni şi serbări îmbracate foarte îndrăzneţ, iar la exerciţiile sportive fetele apăreau în public alături de băieţi. Dar la Atena, situaţia femeii era cu totul diferită. Femeia trebuie – spune Xenofon – „să vadă cât mai puţin, să audă cât mai puţin şi să pună cât mai puţine întrebări. Să aibă grijă de casă şi să dea ascultare soţului ei„. Iar Sofocle, prin gura personajului Aiax din tragedia omonimă: „Poadoaba de preţ a femeii e să tacă„; şi mai departe: „Viaţa unui bărbat valoreză mai mult decât viaţa a o mie de femei”. Cât despre Aristofan, în comediile sale nu scapă ocazia de a ridiculiza femeia.

În Grecia clasică femeia nu avea de fapt nici un statut juridic. Spre deosebire de băieţi, fetele nu primeau nici un fel de instrucţiune. La actul căsătoriei nu li se cerea adeziunea. Ca soţie, zestrea soţiei era administrată de soţ, căci ea era supusă tutelei lui. Soţul îşi putea repudia oricând soţia, chiar fără a trebui să invoce nici un motiv. Dar cum în caz că o repudia soţul avea obligaţia de a-i restitui dota, acesta evita divorţul putând găsi uşor alte expediente: nici legea nici obiceiurile nu-l împiedicau să aibă altfel de legături – cu o concubină, o curtezană, sau cu sclavele casei. Femeia avea dreptul să ceară divorţul (bineînţeles că adulterul soţului nu era un motiv valabil) adresându-se arhontelui printr-o petiţie – care însă nu era luată în considerare decât dacă dovedea că fusese maltratată; încât acest drept rămânea pur teoretic. Rămasă văduvă, femeia revenea sub autoritatea tatălui ei, care o putea remărita după bunul său plac; sau putea indica prin testament cu cine să fie remăritată; sau însuşi primul soţ putea indica, înainte de a muri, cu cine trebuie să se remărite!

Femeia ateniana aparţinând categoriei celor bogaţi sau celei medii îşi ducea viaţa retrasă în camera sau apartamentul rezervat femeilor (gineceu), ferită de privirile bărbaţilor, chiar ale sclavilor casei. Bărbaţii îşi aveau apartamentul lor (andronitis). Se pare că obiceiul ca soţii să nu ia masă împreună era general în Grecia clasică: soţul mânca împreună ca băieţii, soţia cu fetele, în gineceu. Când soţul îşi invita prietenii la masă, soţia nu apărea în sala de ospăţ – şi bineînţeles că nici nu nu-şi însoţea soţul la ospeţele date de prieteni. La ospeţe nu erau prezente decât sclavele care serveau, cântăreţele la flaut sau cithară, dansatoarele şi curtezanele.

În oraş, femeiele nu ieşeau decât rar şi totdeauna însoţite de sclave. Dar putea să asiste la spectacolele teatrale (numai la tragedii; la spectacolele de comedie – numai femeile de condiţie inferioară), la sărbători religiaose şi la serbări familale – botezuri, căsătorii, funeralii.

sursa: Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol.3, Ed. Saeculum, Bucureşti, 2003

Anunțuri

11 răspunsuri

  1. interesanta evolutia statutului femeii dealungul timpului.de la matriarhat pana in timpurile greciei antice si de ce nu in evul mediu unde la fel statutul femeii a fost unul inferior fata de cel al barbatului.acest lucru , dupa cultura mea generala, a fost unul ce a tinut pana anii 50 , drept exemplu miscarile feministe din US.nici acum nu putem spune cu o oarecare certitudine ca femeiea este considerata pe deplin egala cu barbatul..

  2. De la inceputul vietii femeia nu a fost egala cu barbatul si desi in ziua de asta se promoveaza tot mai mult puterea femeii de afaceri…tot asa este privita, ca insotitoarea barbatului .

  3. Pentru o femeie, frumuseţea este mai de preferat decât inteligenţa; şi aceasta datorită faptului că bărbaţii pot vedea mult mai bine decât pot să gândească. 🙂

  4. Din pacate tot pe frumusete se merge dintotdeauna…pacat ca eu mizez pe inteligenta…

  5. Frumusetea este inima celui care o detine…

  6. Oare de acolo s-a inspirat Sf Apostol Pavel cand spune ca femeia sa taca in Biserica?

  7. Gheorghiţă Ionescu Eugeniu | Răspunde

    Este adevărat că în Atena femeile erau, după căsătorie, proprietatea bărbatului. Dar lucrurile nu stăteau chiar aşa. Dormeau în gyneceu, dormitor situat la casele bogate, la etaj. Bărbaţii dormeau la parter. Nu se putea intra în gyneceu decât prin camera bărbaţilor. Citiţi-l pe Plaut şi veţi vedea moravurile ateniencelor şi tertipurile la care recurgeau ele pentru a înşela bărbaţii. Se amestecau şi în politică, nu direct ci….influenţându-şi bărbaţii în luarea unor decizii. Aveau toate calităţile şi defectele femeilor de astăzi şi de oricând.

  8. […] Bibliografie                                                                                                                                                   K. M. Kolobova și E. L. Ozerețkaia, Cum trăiau vechii greci, Leningrad, 1959.                               Sursă foto1: www.moviecitynews.com                                                                                                      Sursă foto2: www.istoriiregasite.wordpress.com                                                                                    Sursă foto3: www.istoriiregasite.wordpress.com […]

  9. Toate femeile in antichitate stiu ca puneau pret pe feminitate, aveau grija de ee, astfel incat sa mentina relatia cu barbatul cat mai mult timp…Pe cand, acum, cand femeia are aceleasi responsabilitati ca si barbatul, sa nu ne miram ca relatiile nu mai merg. Fiindca barbatulnu o mai percepe Muza, feminina, ci o partenera de afaceri…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: