Biblioteca în antichitate

Până în epoca alexandrină, oamenii aveau biblioteci private şi se duceau să se aprovizioneze cu cărţi în Agora sau şi le împrumutau de la prieteni şi puneau pe sclavii lor specializaţi să le copieze.

Prima bibliotecă publică a fost întemeiată la Alexandria de către Ptolemeu I Soter. Se pare ca această iniţiativă i-a aparţinut lui Demetrios din Faler, care, exilat din Atena, după ce o guvernase în chip strălucit vreme de zece ani, s-a refugiat în anul 307 î.Hr. la curtea Lagizilor. Demetrios a început să strângă lucrări, care au fost adunate într-un monument menit să le adăpostească, Biblioteca.

Demetrios a murit în acelaşi an cu Ptolemeu I, dar Ptolemeu al II-lea a continuat opera culturală a tatălui său şi Biblioteca din Alexandria a devenit cel mai mare centru intelectual al lumii elenice. Biblioteca a adăpostit aproape 800.ooo de volume şi a fost nevoie să se stabilească o anexă în templul lui Serapis, unde au fost depozitate dublurile. Sarcina de bibliotecar era una dintre cele mai dorite şi, pentru a ocupa această funcţie, erau alese totdeauna personalităţile cele mai proeminente.

Acest minunat instrument de muncă, pus la îndemâna savanţilor, a contribuit substanţial la înflorirea ştiinţifică şi literară din perioada alexandrină. Biblioteca a avut de suferit din pricina unui incendiu în timpul războiului purtat de Cezar împotriva Alexandrinilor (în anul 47 î.Hr.), apoi ea a mai fost în parte distrusă din ordinul arhiepiscopului Teofil (în anul 289). Distrugerea ei definitivă este atribuită arabilor lui Amru (anul 651), dar cu siguranţă ea nu mai avea atunci decât puţine lucrări.

A doua bibliotecă a fost cea din Pergam, întemeiată de Eumene al II-lea. Ea avea peste 200.000 de volume, care reprezentau un capital intelectual aproape tot atât de preţios ca şi cel al Bibliotecii din Alexandria. După ce aceasta din urmă a fost distrusă parţial sub Cezar, Antoniu i-a dăruit cărţile din biblioteca de la Pergam, care se pare că a dispărut în acest fel.

Antiohia poseda de asemenea o bibliotecă, întemeiată de seleucizi, dar ea n-a putut rivaliza cu acelea din Alexandria şi din Pergam.

5 răspunsuri

  1. Pentru ca a venit vorba despre antichitate, vreau sa precizez ca, acum doua luni si ceva, am postat si eu, pe blogul meu, un articol de istorie antica: http://luptadeclasa.wordpress.com/2011/09/14/noi-date-istorice-despre-imparatul-traian-elena-din-troia-si-dacia-felix/. Sper sa va placa! 😆

  2. Sau poate ca, fiind vorba de istoria Romei, ar fi fost mai nimerit sa postez linkul de mai sus la articolul „Rapirea sabinelor – Romulus”. 😀

  3. […] elev promite cã va mai citi […]

  4. Foarte interesant articolul, cu atât mai interesant cu cât eu sunt bibliotecară. Mă gândesc cu groază cât au putut suferii acei oameni care au avut în grija lor acele manuscrise. Este greu să înţelegi de ce oameni, chiar şi acum, se răzbună pe textele scrise, pe cărţi. La revoluţie, în 1989, şi la noi în bibliotecă s-a intrat şi oamenii au aruncat în stradă cărţi şi le-au dat foc. N-am fost de faţă, dar a fost o colegă care cu greu a reuşit să-i convingă, după un timp că nu toate cărţile sunt politice. Cu omul singur poţi, în general să comunici, cu gloata este foarte greu- iar manipularea mulţimilor se practică şi astăzi, sau mai ales în zilele de astăzi.

  5. doamne , dar cat de rai pot fi unii oameni?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: