Armata română pe frontul din Rusia (1942–1943) — însemnările generalului Constantin Sănătescu

5 august 1942. Timp de şase zile, am inspectat unităţile din Botoşani, Dorohoi şi Cernăuţi, pentru a mă convinge dacă sunt gata de plecare. Starea rechiziţiilor de cai este proastă,  căruţele şi hamurile sunt însă bune. Am găsit Cernăuţi într-o stare înfloritoare; prăvăliile evacuate de evrei au fost redeschise de către români; fabricile — toate în funcţiune. Un singur lucru este trist: că se fac afaceri şi chiar barbarii pe chestia evreilor ce trebuie evacuaţi din Bucovina. În plus, o mulţime de aventurieri au venit şi au pus mâna pe fabrici, realizând beneficii mari. Am întâlnit o mulţime de pierde-vară veniţi pentru pricopseală aici şi care nu se jenau să spună că au venit în California României pentru îmbogăţire. […].

13 octombrie 1942. A plouat peste noapte, fără a desfunda drumurile. Iau cunoştinţă de o directivă secretă a Führer-ului, relativ la conducerea operaţiunilor pe timpul iernii. Găsesc părţi bune, dar şi părţi neaplicabile. Ni se recomandă ca atacurile inamice să fie zdrobite chiar pe baza lor de plecare, cu aviaţia şi artileria. Foarte frumoasă recomandaţie, însă eu nu am nici un avion la dispoziţie, iar muniţie de artilerie de-abia avem cât să ne ducem zilele. […] Iau legătura cu divizia germană din dreapta mea şi văd că are o situaţie tot aşa de proastă ca şi diviziile mele. Constat că nu are frontul în întregime pe Don, că regimentele de infanterie de-abia ating efectivul de 800 de oameni şi cu mare greutate se menţin pe poziţie. Ne sunt superiori deoarece trupa are încă moralul ridicat şi nu duc lipsă de muniţie. Am dat ordin ca trupele să înceapă să-şi construiască adăposturi în vederea iernii, care vor consta din bordeie săpate în malurile văilor de râu din zonă; tot aşa trebuie făcute şi adăposturile pentru cai şi maşini. Întreaga lucrare nu va fi uşoară, din cauză că lipseşte lemnul; păduri pe aici nici pomeneală. […].

Novo-Nikolaev, 1 decembrie 1942. Încep să mi se destindă nervii — şi asta o constat, cu bucurie, prin faptul că am dormit cinci ore la rând, lucru ce nu mi s-a mai întâmplat de mult; apoi, pot diminua simţitor numărul ţigărilor fumate zilnic, care ajunsese prea mare în aceste zile de reuşită. Mă ocup şi de corespondenţa particulară, scriind acasă şi la prieteni, care trebuie să fie îngrijoraţi ascultând la radio comentariile de la Londra şi Moscova asupra înfrângerii noastre. În zonă se pare că s-au terminat coloanele şi răzleţii, pe care am reuşit a-i grupa la vest de Doneţ. Ne-au mai rămas doar trupele de pe Cir, pe care, după informaţiile primite, germanii le vor libera curând. Aflu că Mareşalul nu este pus la curent exact de către Marele Cartier General asupra situaţiei, din care cauză se întârzie a se lua o hotărâre judicioasă — şi care nu poate fi decât aceea de a duce în ţară toate aceste resturi, care nu se mai pot reorganiza aici. Numai astfel s-ar scăpa viaţa atâtor oameni şi cai precum şi ceva material, căci, de vor rămâne aici, vor pieri cu toţii când vor veni gerurile cele mari din ianuarie şi februarie.

Ninge liniştit şi des. Altă dată simţeam o plăcere când vedeam o asemenea ninsoare, acum sunt plin de îngrijorare ca nu cumva drumurile să se-ntroienească şi să nu mai poată circula maşinile pentru aprovizionări; sănii nu avem şi nici pe la locuitori nu găsim. Problema combustibilului este grea, însă avem noroc că am găsit în apropiere o pădurice de brad, pe care o punem în tăiere. Să faci foc cu lemn de brad, şi încă ud, înseamnă a nu te încălzi lucru mare; singurul avantaj este că avem miros frumos de răşină în camere. De-abia reuşim să avem în camere 14–15 grade, iar noaptea temperatura scade simţitor, încât ne sculăm aproape înţepeniţi de frig. Ne-am pârlit hainele de pe noi înghesuindu-ne prea aproape de foc.

Un fapt curios: prin toate părţile pe unde am fost, populaţia nu ne este ostilă. Partizanii care au apărut pe ici, pe colo şi s-au dedat la acte de violenţă nu sunt dintre localnici, ci probabil dintre paraşutiştii lăsaţi în spatele frontului. În cursul retragerii noastre, multă populaţie se refugiază de bună voie spre înapoi, temându-se mai mult de sosirea ruşilor decât de noi, iar prizonierii ruşi merg nepăziţi, fără a încerca să fugă sau să se ascundă ca să-i ajungă armatele lor. Vorbind cu fruntaşii satelor, ne spun că au suferit mai mult de la armatele lor, care s-au dedat la acte de violenţă asupra femeilor şi fetelor, pe când nu au a se plânge de germani şi mai ales de români. […].

23 ianuarie 1943. De-abia acum încep şi ofiţerii germani — ataşaţi pe lângă comandamentele noastre — să-şi dea seama de gravitatea situaţiei. Până acum toţi erau veseli, cu o poftă de mâncare bună şi poftă de băutură şi mai bună. Aseară i-am văzut opăriţi de tot când au aflat că Grupul de Armate s-a retras de la Rostov la Taganrog. Tot spaţiul câştigat în vara anului trecut cu mari sacrificii este pe punctul de a fi pierdut complet. 

Oare Mareşalul ascultă radio Londra, care spune: „actualmente, în Siberia este mai multă armată românească decât în România“ — aluzie la numărul mare de prizonieri deportaţi acolo? Radio Moscova spune: „Ţiganii Mareşalului Antonescu au terminat războiul, au ridicat coviltirele la căruţe şi au pornit spre ţara lor.“ Dacă mareşalul nu a auzit, G-ral Şteflea le-a auzit sigur.

Nu avem benzină deloc, cerşim prin toate părţile dar fără rezultat; armata unei ţări cu atâta benzină ca România stă înţepenită şi nu se poate mişca; multe anomalii se mai întâmplă şi în lumea asta… Ar trebui, cei din Bucureşti, să mai lase serbările şi discursurile şi să se ocupe de aceşti nenorociţi (…).

 

Constantin Sănătescu, Jurnal, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: