Familia, ucenicia şi copilăria lui Michelangelo

Viaţa lui Michelangelo este descrisă amănunţit în cele două biografii concepute în timpul existenţei maestrului: biografia lui Giorgio Vasari, care datează din 1550 (reluată apoi în a doua ediţie din anul 1568), şi biografia scrisă de Ascanio Condivi, datată 1553. Biografia acestuia din urmă, discipol al lui Buonarroti, este cea mai verosimilă, fiind scrisă la indicaţiile directe ale artistului. Alte informaţii despre viaţa acestuia se deduc din scrisorile către familia sa, cu care a menţinut întotdeauna raporturi strânse.

Michelangelo se naşte la 6 martie 1475, la Caprese, provincia Arezzo. Tatăl său, Lodovico di Leonardo Buonarroti Simoni, era pe vremea aceea primarul locului şi al oraşului vecin, Chiusa. Cum mandatul acestuia era pe terminate, încet-încet, toată familia sa se va întoarce în oraşul de origine, Florenţa. Micul Michelangelo a fost abandonat atunci în Settignano, o localitate învecinată, unde familia Buonarroti avea o proprietate. A fost alăptat de către o femeie care era fiică şi soţie de pietrari, îndeletnicire pentru care locul respectiv era celebru. Chiar de la cea care îl alăptase, Michelangelo afîrmă mai apoi că a supt, odată cu laptele, şi arta de a sculpta. În cuvinte puţine, dar adevărate, aceasta este o explicaţie a naşterii unui geniu al sculpturii. În realitate, Michelangelo îmbrăţişează cariera de artist împotriva voinţei tatălui său. În anul 1481, după moartea soţiei, Francesca di ser Miniato del Sera, Lodovico Buonarroti l-a înscris pe fiul său, care avea în acea perioadă vârsta de şase ani, la Şcoala de Gramatică din Francesco da Urbino. Acolo, Michelangelo va învăţa să scrie, dar, sătul de greacă şi de latină, reuşeşte, într-un sfârşit, să smulgă consimţământul tatălui său pentru a se dedica în întregime artei.

Unii consideră că primul desen al artistului ar fi acela care înfăţişează o figură masculină, desen găsit în casa familiei Buonarroti din Settignano. Nouă, celor care trăim în epoca modernă, un asemenea talent la un băiat de treisprezece-paisprezece ani ni se pare aproape imposibil, cu toate că precocitatea era un lucru destul de comun în secolul al XV-lea: este de ajuns să ne amintim de Leonardo da Vinci sau, în materie de literatură, de un poet de la curtea lui Lorenzo Magnificul, Agnolo Poliziano.

Din păcate, documente referitoare la formarea lui Michelangelo ca artist, începând de la daltă până la stăpânirea deplină a meşteşugului, nu există şi, în mod straniu, se pare că Buonarroti nu a fost înscris la niciun atelier de sculptură sau în orice altă comunitate de acest gen, fapt care în epoca respectivă era o obişnuinţă. Singura informaţie certă în legătură cu sculptura este că, între anii 1489 şi 1492, tânărul artist fusese admis la Grădina din San Marco, Florenţa (care astăzi nu mai există), unde se afla prestigioasa colecţie de statui antice ale lui Lorenzo Magnificul. Din acest motiv, există persoane care l-au indicat pe Bertoldo, curatorul acestei colecţii, un elev de-al lui Donatello, printre altele specializat în sculptura în bronz, drept presupusul său maestru.

Informaţiile despre perioada de ucenicie ca pictor a maestrului Michelangelo sunt, în schimb, mai bine documentate. Un prieten cu şase ani mai în vârstă, Francesco Granacci, care era deja ucenicul lui Domenico del Ghirlandaio, a intermediat şi intrarea tânărului Buonarroti în faimosul atelier pe care Domenico îl avea împreună cu fratele său, David. Aceasta s-a întâmplat în anul 1488, când Michelangelo avea treisprezece ani. Contractul său prevedea că trebuie să rămână trei ani în respectivul atelier, dar se pare că, fără acordul maestrului, Buonarroti a părăsit atelierul după doar un an.

De la fraţii Ghirlandaio, Buonarroti învaţă, mai presus de toate, să deseneze, copiind operele maeştrilor florentini ai trecutului apropiat, cum ar fi Giotto şi Masaccio, dar şi pe cele ale străinilor şi ca dovadă existând o pictură executată pornind de la o gravură de Martin Schongauer. Michelangelo s-a apropiat pentru prima dată de tehnica frescelor probabil datorită fraţilor Ghirlandaio, ocupaţi în acea perioadă cu decorarea Catedralei Santa Maria Novella. Apoi, în anul 1489, avea să aibă loc întâlnirea decisivă pentru el, aceea cu Lorenzo Magnificul, în Grădina San Marco.

sursa: Viaţa şi opera lui Michelangelo, Adevărul, Biblioteca de artă, 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: