Asasin singuratic sau conspiraţie? (I)

Într-o zi care nu va fi uitată vreodată de contemporanii vremii, preşedintele John F. Kennedy a fost împuşcat la Dallas, în Texas. Asasinul a fost prins rapid, dar ucis în faţa camerelor de televiziune două zile mai târziu. La o jumătate de secol după eveniment teoriile despre o posibilă conspiraţie mai circulă încă.

Preşedintele fusese avertizat să nu plece la Dallas, deoarece se ştia că în acel oraş ultraconservator avea mulţi adversari influenţi, însă John F. Kennedy nu a luat în seamă aceste avertismente. Era important să-şi consolideze poziţia politică în Texas şi să caute sprijinul unor oameni puternici precum guvernatorul John Connally, pentru candidatura sa la alegerile din anul urmator, candidatură încă neanunţată la acea vreme. După sosirea la Love Field în Dallas, preşedintele şi soţia sa Jacqueline li s-au alăturat guvernatorului şi doamnei Connally, ocupând locurile din spate ale unei maşini decapotabile, al doilea vehicul dintr-un convoi ce străbătea oraşul; Kennedy urma să ţină un discurs cu ocazia unui dineu oficial.

În timp ce oamenii ieşiţi pe străzi ovaţionau, Nellie Connally s-a întors spre preşedinte şi a exclamat: ,,Nu puteţi spune că Dallasul nu vă iubeşte.”‘ La ora 12:30, convoiul de maşini a încetinit pentru a coti spre dreapta, iar apoi spre stânga, înainte de a intra într-un pasaj triplu pe autostrada ce îi ducea la destinaţie. Un agent din prima maşină i-a spus şoferului: „Încă cinci minute şi am ajuns.“ Într-una din maşinile din spate secretara preşedintelui, Evelyn Lincoln, a remarcat: „Gândeşte-te puţin, am traversat întreg Dallaşul şi nu a avut loc nici o demonstraţie de protest.“ O localnică a râs: „Nu suntem chiar atât de răi.“, a răspuns. Un anume Abraham Zapruder, care se afla între depozitul de cărti şi pasajul în direcţia căruia avansa oonvoiul, şi-a îndreptat camera de luat vederi spre automobilul preşedintelui. Un alt trecător, Charles Brend, l-a ridicat în sus pe fiul său de cinci ani pentru a-l saluta pe preşedinte. Vazându-l, Kennedy a zâmbit şi i-a făcut semn cu mâna.

Deodată au izbucnit împuşcăturile. Un glonţ a trecut prin gâtul preşedintelui, iar apoi mai departe prin spatele, pieptul, încheietura dreapta şi coapsa stânga a guvernatorului Connally. Kennedy şi-a dus mâinile la gât; Connally, plin de sânge, s-a prăbuşit peste soţia sa pe scaunele din faţă. Auzind ţipătul guvernatorului, doamna Kennedy s-a întors speriată spre preşedinte în timp ce un al doilea glonţ îi spulbera acestuia partea de sus a craniului.

Patru zile

Asasinarea celui de-al 35-lea preşedinte al Statelor Unite, la 22 noiembrie 1963, a uimit întreaga naţiune şi întreaga lume. Milioane de oameni de pe întinsul planetei şi-au petrecut cea mai mare parte a acelei vineri, precum şi următoarele trei zile în faţa televizoarelor, privind uluiţi scenele care au urmat acelei tragedii.

La câteva minute Lee Harvey Oswald părăseşte Depozitul de carte şcolară, de unde trasese cele două focuri de la o fereastră aflată într-un colţ al clădirii la etajul şase. La ora 1:15 după-amiaza Oswald îl împuşcă pe poliţistul din Dallas J.D. Tippit, care îl reţinuse pentru interogatoriu. Martori oculari cheamă forţele de poliţie şi le îndrumă spre cinematograful unde Oswald se refugiase. Arestat pentru uciderea lui Tippit, iar apoi acuzat de asasinarea lui Kennedy, Oswald neagă cea de a doua acuzatie; este silit să ia asupra sa crima comisă de alţii, declara el.

La 12:38 după-amiaza, cazul cu numărul 24740 – un bărbat alb suferind de o rană provocată de o armă de foc -, este internat la Parkland Memorial Hospital, spre care maşina prezidenţială se îndreptase în goană. La camera de gardă este chemat un preot, iar la ora două medicii declară moartea preşedintelui. Ignorând obiecţiile autoritatilor locale, agenţii Serviciilor Secrete depun trupul într-un sicriu şi îl transporta la Love Field. În mai puţin de o oră, Lyndon B. Johnson depune jurământul de preşedinte în faţa judecătoarei Sarah T. Hughes. Lângă trupul lui Kennedy la bordul avionului prezidenţial Air Force One, se afla Jacqueline Kennedy în taiorul ei roz stropit cu sânge. Cortegiul prezidenţial ajunge în aceeaşi seară la Washington D.C., unde este efectuată o autopsie la Bethesda Naval Hospital.

Sâmbătă 23 noiembrie, doamna Kennedy alege locul de înmormântare pentru soţul său la Cimitirul Naţional din Arlington; funeraliile naţionale sunt programate pentru luni. În Dallas, Oswald este supus unui interogatoriu de trei ore despre crimele comise.

La cererea directorului F.B.I., J. Edgar Hoover, Oswald urmează să fie transferat duminică de la sediul poliţiei din Dallas la biroul şefului de poliţie al districtului. În timpul transferului, cu puţin înainte de prânz, un angajat al unui club de noapte din Dallas, un anume Jack Ruby, iese dintr-un grup de reporteri sosiţi la faţa locului şi îl împuşcă pe Owvald – în văzul întregii naţiuni care urmărea evenimentul la televizor. Dupa propriile declaraţii, a acţionat spontan, pentru a răzbuna moartea preşedintelui şi a o scuti pe Jacqueline Kennedy de calvarul unui proces la Dallas.

Luni 25 noiembrie, la ora 9 dimineaţa, un sfert de milion de oameni au trecut prin faţa catafalcului pe care era expus trupul lui Kennedy, în cladirea Capitoliului. Doamna Kennedy a cerut ca edificiul să fie ţinut deschis toată noaptea pentru a permite accesul populaţiei. După serviciul funerar de la catedrala St. Matthew la care a participat cardinalul Cushing din Boston şi la care au asistat mulţi dintre liderii internaţionali ai momentului, Kennedy a fost înmormântat la Arlington. Doamna Kennedy a aprins o flacără veşnică la mormânt.

Îndoieli cu privire la explicaţiile oficiale

Chiar în dimineaţa morţii sale, preşedintele Kennedy a făcut o remarcă tulburătoare către consilierul său Kenneth O`Donnell. „Dacă cineva vrea să împuşte un preşedinte, a spus el, nu e o treabă prea complicată. Tot ce ai de făcut e să te sui pe o clădire înaltă cu o armă cu lunetă, şi nimeni nu poate face nimic.“ Şi tot în aceşti termeni a fost descris asasinatul în raportul comisiei Warren, numite după şeful acesteia, preşedintele Curţii Supreme, Earl Warren. Prezentat preşedintelui Johnson la 24 septembrie 1964, raportul însuma 26 de volume de informaţii. Concluzia: John F. Kennedy fusese ucis de un fanatic care actionase pe cont propriu.

Dar chiar şi în timp ce comisia Warren îşi conducea investigaţiile amănunţite, au apărut o serie de semne de întrebare. Unii declarau că Oswald nu a acţionat singur, ci era doar un „asasin plătit“ al unei organizaţii internaţionale cu scopuri criminale. În spatele ucigaşului se afla dictatorul cubanez Fidel Castro, sau chiar poliţia secretă sovietică. Alţii au susţinut că era vorba de un joc intern de putere; agenţii FBI sau CIA erau cei responsabili. Şi, poate, varianta cea mai vehiculată, aceea că Kennedy ar fi fost o victimă a Mafiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: