Prin 1885, liceul din Botoşani, unde învăţa Iorga, se reorganiza: căpăta o clădire nouă, mare, impunătoare, precum şi denumirea de “August Treboniu Laurian”. În localul impozant, se cuvenea să domnească o disciplină perfectă, de accea era numit un supraveghetor de ordine, în persoana profesorului de muzică.
Într-una din zile, acestuia i se păru că elevul din clasa a V-a, Iorga Neculai, a trecut pe lângă dânsul fără a-i da salutul impus. A doua zi, apărătorul disciplinei şcolare caută să-l oblige pe elev a-l saluta în faţa tuturora, dar mândria firească a adolescentului îl face să refuze brusc actul de autoritate umilitoare la care era supus, fiindcă ar fi mărturisit “că n-am creştere şi că am minţit”. În faţa întregii şcoli, respinge cu indignare ordinul profesorului, îi întoarce spatele şi pleacă pentru totdeauna din liceul Laurian. Elevul e pedepsit prin eliminarea pe 15 zile.
Justiţia se făcuse, dar liceul Laurian din Botoşani, eliminând pe elevul Iorga, şi-a umbrit mândria de a mai avea în scriptele sale pe cea mai strălucită figură a neamului!
Saracu’ !
PS. Sarac cu duhu…
Cred ca sunteti putin rautacios! 🙂
Am scris candva
http://daurel.wordpress.com/2010/04/18/nimic-nu-i-nou/
tata a pierdut datorita conversiunii o suma considerabila…
Oricum, Iorga este considerat vinovat moral pentru intinderea miscarii legionare…