Marea Unire. Situaţia din Rusia după lovitura de stat bolşevică

Realizarea României Mari prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat a fost rezultatul acţiunilor românilor în condiţiile favorabile create de sfârşitul Primului Război Mondial, când dispăreau de pe harta Europei Imperiul Tarist şi cel Austro-Ungar.

Declanşarea revoluţiei bolşevice din octombrie 1917 era, de fapt, mai curând o lovitură de stat prin care bolşevicii puneau mâna pe putere. Noul guvern, Consiliul Comisarilor Poporului, condus de Lenin, adopta „Decretul asupra păcii„, prin care se exprima hotărârea de a scoate ţara din război, şi „Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia„, care recunoştea dreptul acestora la autodeterminare, mergând pănă la despărţirea de stat. În baza acestui principiu, 0 parte din teritoriile ocupate de Imperiul Ţarist îşi vor proclama independenţa.

Evenimentele din Basarabia Bucovina şi Transilvania Prima provincie românească care s-a unit cu România a fost Basarabia. În 1917 s-a constituit Partidul Naţional Moldovenesc, care va coordona mişcarea de eliberate a Basarabiei. Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni reunit la Chişinău (noiembrie 1917), acesta va proclama autonomia politică şi teritorială a Basarabiei; hotărăşte constituirea forţelor armate proprii şi convocarea unui organ reprezentativ al Basarabiei, Sfatul Ţării, condus de Ion Inculeţ.

Realizarea deplină a autonomiei se înfăptuia prin proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti (decembrie 1917), membră cu drepturi depline în cadrul Republicii Federative Ruse.

Situaţia Basarabiei se agravează odată cu lovitura de stat bolşevică. Pentru a se pune capăt anarhiei şi dezordinilor provocate de soldaţii ruşi în retragere, se cere sprijinul armatei române. Aceasta va restabili ordinea şi prestigiul Sfatului Ţării, ceea ce va determina guvernul Rusiei Sovietice să întrerupă relaţiile diplomatice cu România.

În  faţa ameninţărilor Rusiei şi Ucrainei, Basarabia îşi proclamă independenţa (4 februarie 1918), iar la 27 martie 1918 Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a adoptat cu majoritate de de voturi hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.

În timpul primei conflagraţii mondiale, Bucovina a fost teatru de război, numeroşi tineri fiind înrolaţi în armata austro-ungară. Începând din toamna anului 1918, situaţia provinciei s-a înrăutăţit. În contextul reorganizării Imperiului pe baze federative, autorităţile habsburgice vehiculau teza anexării Bucovinei la Galiţia. De asemenea, Ucraina ridica pretenţii de stăpânire asupra provinciei, ameninţând cu intervenţia militară.

În  octombrie 1918, la iniţiativa lui Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor, a fost convocată la Cernăuţi o adunare a reprezentanţilor populaţiei româneşti care a ales Consiliul Naţional şi a cerut în numele naţiunii dreptul la autodeterminare. Lider politic al acestuia a fost ales Iancu Flondor. În

Ameninţarea ucraineană l-a determinat pe acesta să ceară sprijinul armatei române. Consiliul Naţional stabileşte instituţiile Bucovinei (12 noiembrie 1918) şi decide independenţa acesteia.

La 15/28 noiembrie 1918 Congresul General al Bucovinei, format din reprezentanţi ai românilor, polonezilor, germanilor şi rutenilor, votează unirea cu Regatul României. `

În ceea ce priveşte Transilvania, încă de la începutul Primului Război Mondial s-au diversificat mijloacele de luptă ale românilor pentru unirea cu ţara, activitate coordonată de Partidul Naţional Român (P.N.R.). În toamna anului 1918, în condiţiile înfrângerii Puterilor Centrale şi ale prăbuşirii Austro-Ungariei, mişcarea naţională a românilor din Transilvania s-a amplificat.

P.N.R. proclamă la Oradea independenţa naţiunii române din cadrul dublei monarhii. La 12 noiembrie 1918 se formează Consiliul Naţional Român Central (C.N.R.C.), alcătuit din reprezentanţi ai P.N.R. (Partidul Naţional Român) şi P.S.D. (Partidul Social Democrat). Sediul C.N.R.C. s-a stabilit la Arad şi avea rolul de a coordona, ca organ unic, mişcarea naţională a românilor transilvăneni.

După modelul acestuia, s-au format consilii şi gărzi locale în întreaga Transilvanie. Acestea au preluat controlul politic şi administrativ în întreaga provincie, reuşind să menţină ordinea. Pentru a da expresie voinţei românilor transilvăneni, C.N.R.C  decide convocarea unei mari adunări la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia. M.A.N. (Marea Adunare Naţională), sub preşedinţia lui Gheorghe Pop de Băseşti, se deschide în prezenţa a 1228 de delegaţi, a episcopului ortodox Miron Cristea, a episcopului greco-catolic Iuliu Hossu şi a peste 100 000 de persoane.

Vasile Goldiş a citit Rezoluţia Unirii cu România. A doua zi au fost alese organele provizorii ale puterii de stat, Marele Sfat Naţional şi Consiliul Dirigent, prezidat de Iuliu Maniu.

Unirea a fost salutată şi recunoscută de naţionalităţile din Transilvania.

Ungaria recunoaşte unirea prin tratatul de la Trianon (1920).

Importanţa unirii pentru dezvoltarea ulterioară a României. Marea Unire din anul 1918 încununa aspiraţiile de veacuri ale românilor de a trăi într-un singur stat, fiind rezultatul luptei tuturor forţelor şi categoriilor sociale interne.

Astfel, se desăvârşea formarea României Mari, noul stat având o suprafaţă de 295 049 km. şi o populaţie de peste 18 milioane de locuitori. Recunoaşterea noului stat s-a făcut în plan internaţional prin tratatele de pace încheiate la Paris, în anii 1919-1920.

*****

sursa: Mariana Gavrilă, Vasile Manea – Istorie: Bacalaureat de nota 10, Ed. Aula, 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: