Despre starea de spirit din Bucureşti după înăbuşirea rebeliunii legionare

1941 ianuarie 24. Notă privind starea de spirit a populaţiei, partidelor politice şi a cercurilor diplomatice din Bucureşti după înăbuşirea rebeliunii legionare.

Starea de spirit din Capitală

Odată situaţia clarificată şi ordinea restabilită se poate constata că peste atitudinea diferitelor cercuri politice – care privesc lucrurile din punctele lor de vedere – se desprinde o stare generală de spirit a întregii populaţii.

S-a înregistrat pe temeiul unei anchete întreprinse în majoritatea claselor sociale şi care este încă în curs, că populaţia Capitalei a primit cu un sentiment de adâncă uşurare şi mare satisfacţie ştirea că generalul Ion Antonescu a izbutit să înfrângă rezistenţa rebelilor şi să aibă în mâinile sale toate posturile de comandă.

Indiferent de evoluţia atitudinii diferitelor grupări politice, se poate afirma că generalul Antonescu are alături de sine toate straturile importante ale societăţii.

Pentru generalul Antonescu manifestă azi în mod deschis:
1. toate cercurile ofiţereşti din Bucureşti;
2. tot corpul funcţionarilor de carieră (cu mici excepţii printre funcţionarii tineri, care au făcut în ultimele patru luni salturi peste ierarhia normală şi gradaţiile legale, situaţie ce se speră că va fi pusă la punct;
3. întreaga burghezie alcătuită din industriaşii mari şi mici, comercianţi, liberi profesionişti, funcţionari particulari, etc.;
4. muncitorii calificaţi care deţin în fabrici şi ateliere situaţii sigure şi care fuseseră copleşiţi de elementele necalificate ale proletariatului turbulent, devenite de circumstanţă legionar, leneşe, nepricepute, puse pe jaf şi agitaţii permanente;
5. meseriaşii serioşi, de asemenea, terorizaţi de elementele dubioase din breslele lor;
6. agricultorii mari şi mijlocii, proprietarii urbani, etc. care văzuseră ordinea burgheză ameninţată şi averile în perspectivă de a fi pierdute;
7. ţăranii. După ştirile date de proprietarii agricoli şi diferiţi politicieni care au cercetat satele – ţăranii erau în imensa lor majoritate ostili cu desăvârşire legionarilor, care instituiseră la ţară teroarea şi puseseră în funcţiuni, în mare parte, elemente declasate, constituind ruşinea satelor;
8. numeroase cadre legionare superioare şi în trecut naţionalist, îngrozite de haos şi anarhie, terorizate la rândul lor de elemente extremiste şi iresponsabile;
9. lumea care a avut de suferit, sub diferite forme, teroarea şi jaful.

În general, se mai remarcă apoi, ca stare de spirit, că azi nu mai este nevoie de formule, lozinci goale, fetişuri ideologice, etc., culminate în cele trei zile de insurgenţă, care au convins toate straturile sociale că mai presus de orice se află ordinea, siguranţa publică, liniştea socială, noţiuni ce altădată nu erau bine lămurite de toată conştiinţa publică, părând vagi şi nedefinite, dar care azi apar ca supreme comandamente.

Se mai desprinde un sentiment general de ostilitate şi groază împotriva majorităţii legionarilor, populaţia constatând că rebelii se compun din elementele declasate ale societăţii, instigate de oficine criminale şi care nu numai că au opus o rezistenţă împotriva armatei – ceea ce şi în conştiinţa publică este egal cu crimă de înaltă trădare – dar nu s-au dat în lături să organizeze un jaf general, să devasteze şi să incendieze cartiere întregi, devalizând magazinele şi locuinţele particulare. În conştiinţa publică s-a format convingerea că aceste elemente nu au constituit o mişcare politică ce vroia să dea o lovitură sau să se apere, ci ca bande alcătuite din jefuitori şi criminali.

În concluzie:

Întreaga Capitală – cu excepţia celor direct interesaţi – este alături de generalul Antonescu, iar Conducătorul Statului având de partea sa opinia publică, poate întreprinde orice va crede potrivit pentru salvarea Ţării, salvare care nu mai apare azi ca o frază retorică, ci ca o imperioasă necesitate naţională.

Reproducem câteva din opiniile diferitelor cercuri din Capitală, urmând ca informaţiile asupra opiniilor din alte cercuri să le transmitem pe măsura verificării lor:

Cercurile engleze:

Se arată indispuse de faptul că nu a persistat starea de anarhie şi haos care ar fi dezorganizat viaţa economică sau ar fi dus la prelungirea unui război civil.

Cercurile britanice sperau în dezorganizarea căilor ferate, degradarea instalaţiilor de petrol, desfiinţarea de fabrici, scăderea producţiei prin perpetuarea anarhiei, etc.

Se spera – după însăşi formula britanică – într-un „front de haos” în spatele frontului german din Balcani.

Englezii au [constatat] cu dezamăgire înfrângerea rapidă a rebelilor, colaborarea dintre armata germană şi română pentru restabilirea ordinii. Unii mai naivi chiar au sperat că o parte din armată va trece de partea rebelilor şi se va încinge o luptă între soldaţii germani şi o parte din armata română.

Totodată, faptul că populaţia şi-a schimbat sentimentele faţă de armata germană, care – contrar zvonurilor interesate a contribuit la aducerea ordinii – nu este pe placul englezilor.

S-a sperat de către englezi în complicaţii, care odată evitate dovedesc suplimentar că România este ieşită definitiv de sub controlul sau sfera lor de agitaţie.

Actualmente, de la Legaţia engleză se răspândeşte versiunea că germanii vor prelua administraţia, poliţia şi siguranţa şi că se va institui un Protectorat german în România.

Cercurile americane

Au urmărit evenimentele cu mare interes şi au strâns un bogat material documentar.

În special, corespondenţii şi informatorii americani s-au interesat de ceea ce s-a petrecut în cartierele evreieşti (devastări, incendii, jafuri), manifestând acelaşi interes pentru problema evreiască.

Cercurile liberale

Au primit cu satisfacţie restabilirea ordinii iar în prezent au loc consfătuiri pentru ca partidul ca atare, să examineze situaţia.

Cercurile superioare liberale, înainte de luarea unei hotărâri în această privinţă, anticipează că în noua conjunctură generalul Ion Antonescu, dacă va avea nevoie, va găsi sprijin din partea grupării liberale, socotind pe Conducătorul Statului că întruchipează ordinea şi liniştea.

Partidul liberal – afirmă fruntaşii acestuia – fiind un partid burghez nu poate să sprijine decât forţele care au luat o atitudine energică în contra anarhiei şi haosului, ce se instaurase în ultimul timp în ţară.

Depinde – declară cercurile liberale – de formula politică la care se va opri generalul Antonescu pentru ca o colaborare cât mai largă să fie cu putinţă.

În unele cercuri liberale afirmaţia Conducătorului Statului că va reface Legiunea este atent examinată, în această privinţă liberalii susţinând că nu mai poate exista o colaborare sinceră între legionari şi generalul Antonescu şi că o parte din legionari văzându-se înfrânţi vor recunoaşte de formă şi de circumstanţă şefia Conducătorului Statului, pentru a aştepta să dea o lovitură la un moment potrivit.

De asemenea, liberalii califică atitudinea lui Horia Sima drept perfidă şi echivocă, punând totodată întrebarea că dacă a putut să oprească rebeliunea, atunci de ce nu a făcut-o la timp?

Cercurile liberale consideră că Horia Sima a aşteptat să vadă cine învinge şi relevă că ori de câte ori a fost un moment greu, acesta a dispărut pentru a reapare la limpezirea situaţiei.

Autoritatea sa – cred liberalii – faţă de legionari şi opinia publică este distrusă.

Elemente mai intransigente din rândurile liberalilor apreciază că nici un post important nu mai poate fi încredinţat legionarilor, în care nu se poate avea încredere.

Liberalii intransigenţi consideră că nici o organizaţie politică sau profesională nu poate fi încredinţată legionarilor, aceştia dovedindu-se fanatiza şi organiza jaful.

Cercurile liberale, făcând o comparaţie, arată că, întrucât generalul Metaxas poate conduce Grecia în cel mai critic moment al ei fără să aibă o organizaţie politică, generalul Antonescu se poate declara satisfăcut că are la spatele său întreaga opinie publică.

Aceleaşi cercuri lansează sugestia că spre a da o satisfacţie deplină opiniei publice şi bărbaţilor care au avut o răspundere în această ţară, trebuie sancţionaţi asasinii lui Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu, spre a se arăta peremptoriu că generalul Antonescu a dezaprobat asemenea crime.

Totodată cercurile liberale presupun că s-au constituit echipe alcătuite din Corpul Muncitoresc Legionar pentru a ucide pe fruntaşii presupuşi a fi fost un obstacol în calea proiectelor legionare de acaparare exclusivă a treburilor publice.

Cercurile economice germane consideră că restabilirea ordinii este un triumf şi comentează că soldaţii germani au colaborat, în interesul ordinii, acolo unde a fost nevoie şi au predat imediat instituţiile şi autorităţile armatei române.

Armata germană – arată aceleaşi cecuri – nu se va amesteca în treburile interne ale României, zvonurile în această privinţă fiind o insinuare britanică.

Cercurile economice româneşti aşteaptă ca după terminarea operaţiunilor de curăţire, Guvernul să restabilească ordinea în fabrici şi birouri, activitatea economică să-şi reia cursul său normal, iar elementele de sabotaj şi anarhie care au preluat sau s-au strecurat în conducerea întreprinderilor să fie înlăturate, pentru ca acţionarii sau proprietarii adevăraţi să poată să-şi reia conducerea afacerilor.

Aceleaşi cercuri arată că elementele comuniste din fabrici, care au săvârşit acte de anarhie, trebuie înlăturate şi deşi operaţia va fi grea şi dureroasă trebuie făcută până la capăt spre a se evita orice complicaţii viitoare.

Amestecul comunist este pentru conducătorii de întreprinderi evident şi de aceea aceştia consideră că trebuie instituită o altă atmosferă şi stare de spirit în fabrici şi birouri.

În lumea evreiască

Tulburările au lăsat urme grele ca devastări, incendii, jafuri, schingiuiri.

Numeroşi mici comercianţi evrei şi-au pierdut complet avutul, însăşi economia şi finanţele fiind prin aceasta indirect lovite, iar numeroşi locuitori din cartierele evreieşti sunt dispăruţi.

Pe de altă parte, chiar în prezent, mulţi conducători evrei stau încă ascunşi.

Cercurile comuniste

Din discuţiile şi consfătuirile care au avut loc între conducătorii Mişcării comuniste în legătură cu ultimele evenimente se desprind următoarele:

Cercurile superioare comuniste au urmărit cu toată încordarea raporturile din ultima vreme dintre Conducerea Statului şi Legiune, iar în prezent nu se arată deloc surprinse de evoluţia evenimentelor politice pe care Mişcarea comunistă le-a prevăzut încă de la formarea actualului regim.

Contradicţiile dintre Mişcarea legionară anarhică şi teroristă, iar de altă parte generalul Antonescu, personalitate de formaţie militară, nu puteau să rămână fără urmări.

Ceea ce interesează îndeaproape Mişcarea comunistă în aceste momente politice, spun cercurile comuniste, este distrugerea regimului anarhic al fostei Gărzi de Fier.

Pe acest drum Mişcarea comunistă ar putea privi chiar favorabil eforturile generalului Antonescu, de a cărei guvernare aceste cercuri nu sunt totuşi prea optimiste.

Ceea ce ar putea câştiga mişcarea din această transformare a regimului – afirmă cercurile conducătoare comuniste – ar fi promovarea unor elemente mai înţelegătoare la conducerea Statului, elemente care ar putea avea şi un eventual concurs al maselor populare sau revendicări social-economice.

Cercurile comuniste arată că, totuşi, lozinca partidului trebuie şi de aici înainte să rămână un „guvern popular”, care ar reprezenta interesele adevărate ale claselor producătoare româneşti.

Conducerea Mişcării comuniste din România a lansat consemnul pentru a se propaga că în bună parte nereuşita revoluţiei legionare s-ar datora activităţii Partidului Comunist contra Mişcării legionare, care a constat în crearea în cercuri cât mai largi a unui climat de indiferenţă, nemulţumire şi boicot contra oricăror acţiuni ale regimului.

Partidului Comunist – lansează aceleaşi cercuri – îi rămâne sarcina de-a arăta maselor de muncitori, ţărani şi intelectuali din România adevăratele cauze şi contradicţii care au dus la vărsările de sânge din ultimele zile, iar pentru aceasta partidul urmăreşte o mai intensă activitate a aparatului tehnic ilegal.

Partidul Comunist din România, au hotărât conducătorii săi, va cere tuturor membrilor şi simpatizanţilor o cât mai strânsă legătură pentru a fi la curent cu evoluţia evenimentelor politice şi pentru a acţiona la momentul oportun.

• ANIC, fond IGJ, dosar 8/1941, f. 162-170.

sursa: Documente SSI despre viaţa politică din România 6 septembrie 1940 – 23 august 1944, Institutul Naţional pentru studiul totalitarismului, Bucureşti, 2005

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: