Consiliul de Coroană de la Sinaia – 21 iulie 1914 (II)

Marghiloman se însărcină să spulbere repede toate temerile mele. El declară dintr-un început că statele trebuie să-şi respecte iscălitura şi, prin urmare, dacă textul tratatului ne obligă să luăm armele, să ne supunem prescripţiunilor lui. Dar, după câte ştim, tratatul nu ne obligă. „Aş ruga pe Majestatea Voastră să-mi dea textul”. Regele citi el însuşi pasagiul în discuţie. Din formularea lui reieşea limpede că nu eram obligaţi să intervenim decât în cazul în care aliaţii noştri ar fi fost ei atacaţi. Pentru mai multă claritate, Brătianu ceru să se citească articolul în chestiune şi în ultimul text, în acela al tratatului reînnoit la 1913 de Maiorescu. Regele citi şi acest articol: era identic cu cel din tratatele anterioare.

Alexandru Marghiloman

„Dacă este aşa,” conchise Marghiloman, „întrucât aliaţii noştri nu au fost atacaţi, ci dimpotrivă ei au atacat cei dintâi, nu consider că este casus foederis. Majestatea Voastră nu este legată. Juridiceşte, nimeni nu este în drept să ne facă vreo imputare. Nu trebuie să nesocotim faptul că opinia publică este împotriva unui război alături de Tripla Alianţă. Daca am face ca atare război azi, am jigni adânc sentimentul naţional. Ţara e conştientă că dacă am admite ceea ce se face azi împotriva Sârbilor, mâine s-ar putea face împotriva noastră. Cu teoria pe care Austria o susţine împotriva mişcărilor naţionale sârbeşti, Ungaria poate foarte bine mâine să ne impună şi nouă dizolvarea Ligii Culturale. Independenţa statelor mici devine o simplă iluzie. De aceea, este mai prudent să rămânem neutri şi să mai aşteptăm, cu atât mai mult cu cât Italia nu s-a rostit încă. Dacă Italia ar interpreta că nu e casus foederis, cine ar putea pricepe că noi am interpretat altfel stipulaţiunile tratatului? Ţara, în orice caz, n-ar înţelege-o niciodată.”

Marghiloman a fost întotdeauna elegant în formă şi foarte solemn în gesturile lui. Vorbea cu autoritate şi, fără îndoială că declaraţiunea lui a fost una din cele mai bune şi mai frumos exprimate.

După dânsul a cerut să vorbească Ion Lahovary. Ultimul şi cel mai puţin strălucit din trinitatea fraţilor Lahovary a fost foarte categoric, ca şi Marghiloman. „Sire, sunt pentru neutralitate, opinia publică a ţării e hotărât împotriva intrării în acţiune alături de Austro-Ungaria”. Pe urmă a alunecat însă în motivări şi în digresiuni care slăbiră tot efectul declaraţiunii sale.

Regele Carol dădu cuvântul lui Ionaş Grădişteanu, care se declară de perfect acord cu Marghiloman şi cu Iancu Lahovary. Vorbele lui Grădişteanu au purtat pecetea acelui sincer naţionalism care a însufleţit toată cariera politică a acestui spirit, de altfel mediocru şi profund reacţionar.

„Participarea noastră la o acţiune alături de Tripla Alianţă este imposibilă nu numai fiindcă jigneşte sentimentul public, dar şi fiindcă răspunde unei idei politice. Dacă ar fi o simplă chestiune de sentimentalism, omul de stat ar mai fi la urma urmei autorizat să nu ţie seamă de ea, dar întrucât este şi o chestiune de raţiune politică, nu ne este iertat să ne sustragem
de la cerinţa ei. Într-adevăr, acest război apare ca un război unguresc. Victoria Triplicei va însemna atotputernicia Ungariei şi a Bulgariei, deci elementul românesc va fi şi mai tare oprimat decât este astăzi. Nu putem da sprijinul nostru izbândei unei atari politici. Toate interesele neamului nostru ne dictează imperioasa datorie de a nu executa un tratat, care de altfel după litera lui nici nu ne leagă. Să rămânem neutri, acesta e răspunsul meu la întrebarea pe care Majestatea Sa ne-a adresat-o.”

Take Ionescu

Reprezentanţii partidului conservator dându-şi toti părerea, veni rândul conservatorilor democraţi. Take Ionescu luă cuvântul şi, în numele lui, şi al amicilor săi a făcut următoarele declaraţiuni:

„În inimă şi în conştiinţă susţin, Sire, că nu este casus foederis. Lucrul rezultă clar şi din spiritul, şi din textul tratatului. Dar însuşi guvernul Austro-Ungar nu consideră că este casus foederis. În alt fel nu ne-am putea explica cum asociatul nostru (parte contractantă) a procedat la declaraţia de război fără a ne comunica şi nouă intenţiile sale, fără a ne întreba şi pe noi asupra intenţiilor noastre. De ar fi casus foederis, guvernul Austro-Ungar prin procedarea, prin atitudinea sa, l-a şi înlăturat. Întrucât mă priveşte pe mine, nu mă sfiesc să spun că dacă aş avea câtuşi de puţin credinţa că suntem cu adevarat angajaţi, v-aş cere, oricare ar fi consecinţele, să ne ţinem de cuvânt. Altminteri, n-am merita să existăm ca stat. Onoarea ţării este mai presus de toate. Dar, încă odată, nu suntem angajaţi. Ne putem deci rosti în deplină libertate, aşa precum interesele ţării o cer.

De pacea de la Bucureşti nu mă ocup, întrucât consider că tratatul de la Bucureşti este virtual desfiinţat. Nu mai stă în puterea noastră nici să-l apărăm, nici să-l nimicim, el se pierde în vârtejul întregei chestiuni europene. De altminteri, nu aceasta este problema care se pune prin izbucnirea războiului mondial, ci, precum bine a spus-o Carp, lupta cea mare dintre slavism şi germanism.

De sentimentul public suntem datori să ţinem seamă. Atitudinea pe care Austria a avut-o faţă de noi, mai ales în ultimul timp, ne pune în imposibilitate să luam armele alături de ea. Dar, bineînţeles că, după ce 30 de ani am trăit în intimă legătură politică cu Austria şi cu Germania, nu putem azi să luptăm cu Rusia: în concluzie, după o lungă şi dureroasă meditare, el nu vede cu putinţă pentru România decât o singură soluţie: neutralitatea armată.

Cuvintele lui Take Ionescu au fost spuse însă fără hotărâre în ton şi fără concisiune în formă. Am avut cu toţi o dezamăgire. Părea obosit şi copleşit de măreţia ceasului pe care îl trăiam. La tribuna parlamentară, chiar în ceasurile grele ale carierei sale politice, cunoscusem un alt Take Ionescu. Vădit nu avea puterea sufletească de a înfrunta marile zguduiri istorice, ceea ce de altminteri, în timpul războiului, a dovedit-o de atâtea ori în dauna influenţei sale politice şi a prestigiului său personal.

continuarea Aici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: