Vlad Ţepeş ucidea din plăcere sau din raţiuni de stat?

Vorbind despre modul în care personajul istoric Vlad Ţepeş a ajuns să fie cunoscut ca fiind Dracula, personajul din romanul omonim al lui Bram Stocker, istoricul Dan Falcan a explicat că „el, practic, în secolul al XV-lea, a fost victima, a ceea ce numim în termeni moderni, un linşaj mediatic”. Această imagine a lui Vlad Ţepeş apare mai ales în „cronicile săseşti redactate după 1462, la Sibiu şi Braşov care l-au înfăţişat ca pe un personaj sanguinard, violent„, a mai spus Dan Falcan. Pe de altă parte, „cronica slavonă pune accentul pe faptul că toate acţiunile lui Vlad Ţepeş aveau o anumită raţiune şi anume cea de stat. El nu făcea aceste acte de cruzime, nu proceda la execuţii în masă în primul rând de dragul de a vedea sânge şi pentru a fi satisfăcut sadismul său, ci pentru că prin aceste măsuri dure şi aspre, vedea un mijloc de a pune capăt corupţiei endemice existentă atunci ca şi întotdeauna din Ţara Românească, dezbinării, haosului care domnea atunci”.

Dan Falcan a mai spus că „din documentele istorice rezultă că îi cam făceau plăcere execuţiile”, iar actele de sadism nu lipsesc din acţiunile lui Vlad Ţepeş. De pildă, una dintre legende spune că la un moment dat, domnitorul i-a strâns pe toţi săracii şi le-a dat o masă copioasă şi i-a întrebat ce îşi doresc ei cel mai mult: să aibă bani, să aibă ce mânca şi le-a promis că le va îndeplini această dorinţă a lor dar, într-un final, le-a dat foc.

O altă legendă evocată de şeful secţiei de Istorie a Muzeului Municipiului Bucureşti este „legată de faptul că plimbându-se prin Ţara Românească, l-a văzut pe un ţăran cu cămaşa ruptă şi l-a întrebat dacă are nevastă şi el a răspuns că are. Apoi, l-a întrebat, dacă a cules recolta de in, iar ţăranul a spus că a cules. Apoi, a intrat în casa omului şi a văzut că avea o nevastă tânără, frumoasă şi a întrebat-o de ce nu i-a făcut soţului ei o cămaşă frumoasă, din in, şi la sfârşit a dat ordin să i se taie mâinile femeii, pentru lenevie„.

În opinia lui Dan Falcan, aceste măsuri ar putea avea şi un rol educativ pentru că lumea afla despre aceste măsuri drastice ale sale şi de dorinţa lui de avea dreptate, drept mărturie fiind „legenda cupei de aur care era pusă pe ghizdul fântânii din Târgovişte. Fiecare putea să vină să bea, iar cupa a rămas acolo până la moartea lui Vlad Ţepeş”.

Din toate poveştile ţesute în jurul lui Vlad Ţepeş reiese şi un anumit cinism în abordarea lui. De exemplu, mai spune istoricul Dan Falcan, „când vine solia turcă şi rămâne cu turbanul în cap, Vlad Ţepeş spune: « Dar sunteţi în faţa unui mare stăpânitor, nu vă daţi turbanele jos?», iar solia turcă răspunde «Aşa este obiceiul la noi, să ne păstrăm turbanele în cap». Atunci Vlad Ţepeş spune «Bun, atunci să întărim acest obicei» şi dă ordin să li se bată cuie în cap, cu turban cu tot, ca să le fixeze turbanele”.

Domiciliu obligatoriu la Buda  – 12 ani

Vlad Ţepeş a avut, timp de 12 ani, domiciliu obligatoriu la Budapesta, în casa de oaspeţi a lui Matei Corvin, dar faptele sale de acolo au rămas învăluite în legendă. „Se pune că nu prea făcea nimic, era domiciu obligatoriu, avea zăbrele. Omora şoareci, gaze, dădea ordin să i se cumpere păsări de la piaţă pe care le omora în chinuri„, aceste fapte le relatează cronicile săseşti „probabil pentru a ni se contura portretul uni individ patologic stricat la minte”, iar „în lipsa exercitării unei autorităţi efective care să îi permită să omoare oameni din raţiuni de stat, se mulţumea şi să omoare tot soiul de animale”, mai spune şeful secţiei de Istorie a Muzeului Municipiului Bucureşti.

Dan Falcan a mai povestit că, tot pe vremea când se afla în Ungaria, „un răufăcător din capitala Ungariei şi-ar fi găsit refugiu la el în casă, fiind urmărit de către poliţia locală. În momentul în care poliţia a vrut să intre la el în casă, Vlad Ţepeş s-a opus şi chiar l-a omorât pe cel care vroia să îl prindă pe răufăcător. Cazul a ajuns înainte regelui Ungariei, Matei Corvin, care l-a întrebat de ce a făcut acest lucru. Iar, el a răspuns că domiciliul unui mare stăpânitor este inviolabil şi garda ar fi trebuit să ştie că nu se intră aşa la el, ar fi trebuit să i se ceară aprobare, dar intrând fără voia lui l-a omorât”.

Acte de bunătate gratuită la Ţepeş nu prea există

Actele de bunătate ale lui Vlad Ţepeş pot fi interpretate mai degrabă ca acte de dreptate, susţine Dan Falcan, care a exemplificat în acest sens cu întâmplarea celor doi călugări „care văd pădurea de ţepe, iar Ţepeş îi întreabă ce părere au. Unul îi spune că e un semn de răutate, nu se face aşa unor oameni, iar celălalt călugăr îi spune că «e un semn de autoritate domnească, la urma urmei tu eşti stăpânul ţării şi dacă ai făcut acest gest, ai avut raţiunile tale». Evident, pe primul îl execută, iar pe celălalt îl miluieşte cu o sumă mare de bani” în sensul în care unul a ştiut să vorbească cu un domitor”.

Apoi, ar mai exista şi exemplul „celebrului negustor căruia i s-a furat o pungă cu 150 de florini de aur. Ţepeş îl descoperă pe hoţ, dă ordin să i se dea punga negustorului, dar mai pune un florin de aur în ea, iar negustorul se întoarce şi spune că are 151 de florini în pungă. Ţepeş atunci îi spune că poate să păstreze banii, dar dacă nu i-ar fi spus că are mai mulţi, l-ar fi executat.

sursa: romanialibera

7 răspunsuri

  1. Muierilor care preacurveau ce le făcea bătrânu’ Ţepeş?

  2. Istoricii care emit concluzii(pe baza spuselor ungurilor si ale altor comtemporani lui Vlad)nu precizeaza ca in legenda seuzeaza (la maxim)hiperbola?Ne bucuram ca inaintasii erau avizi”de judetziu’ si grabnica varsare de sange”..?Istoria este scrisa (in majoritate,la romani)mult mai tarziu, de scribii ce au la baza izvoare „ghiaure”sau pe cale orala!

  3. Eu am inteles ca ii spuneau Draculea pentru ca era fiul lui Vlad Dracul iar lui Vlad Dracul i se spunea asa pentru ca purta un talisman in forma de dragon.

  4. Gheorghita Ionescu Eugeniu | Răspunde

    S-ar părea că sentinţele pe care le dădea se voiau mai degrabă exemple de reprimare absolută, teroarea în sprijinul legii. Dar sentinţele lui erau mai degrabă hamurabbiene decât drepte. Legendele au năpădit cu densitatea substanţii lor matricea faptelor, încă din timpul vieţii Vlad a devenit „legendă”. Relatările unor străini care, într-un fel sau altul, au fost în preajma lui ni-l descriu ca pe un om care, fără a se remarca printr-o fizionomie specifică genului, inspira groază. Mai ales…..când vorbea.

  5. Am aflat lucruri noi despre personalitatile istoriei.Va felicit pentru munca depusa. Cu respect a dvs eleva Mihaela Stanilescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: