Egiptul antic – regatul vechi

Cele mai cunoscute piramide au fost ridicate în timpul Regatului Vechi, ca dovadă a structurii foarte ierarhizate a societăţii egiptene.

Piramidele Piramidele au fost ridicate începând cu a treia dinastie şi sfârşind cu cea de-a şaptesprezecea, de către egipteni, dar şi de către kuşiţi. Tumulii funerari din perioada predinastică au precedat piramidele care au apărut iniţial sub forma mormintelor construite în unghiuri drepte, numite mastaba ( „bancă“ în arabă). Piramidele în trepte ale lui Djoser au fost ridicate la Saqqara prin suprapunerea mai multor astfel de mastaba.

Încă de la naşterea civilizaţiei egiptene, a existat o strânsă legătură între tron şi religie. Fiecare faraon era considerat a fi trimisul zeului Horu. Începând cu a cincea dinastie, faraonii erau adoraţi ca fii ai zeului Soarelui Ra. Unificarea Egiptului de Sus cu cel de Jos era reconstituită simbolic de fiecare dată când un nou faraon urca pe tron şi primea dubla coroană a celor două regate. Conducătorul impunea dările în regat. Acestea depindeau de mărimea terenurilor şi de numărul de animale 0 deţinute de fiecare familie. Supuşii trebuiau de asemenea să îndeplinească anumite îndatoriri comune în perioadele de secetă şi de inundaţii, cum ar fi construirea de canale şi diguri, dar şi ridicarea mormintelor faraonilor. După faraon, cei mai mari proprietari de pământ erau preoţii, înalţii demnitari şi guvematorii de provincii. Datorită acestui fapt, ei beneficiau de o putere politică remarcabilă în regat, cu atât mai mult cu cât posturile erau transmise prin ereditate.

Unul dintre cei mai mari faraoni ai Regatului Vechi a fost regele Djoser din a treia dinastie, care a organizat expediţii miniere in Peninsula Sinai, de unde se extrăgeau cupru şi turcoaz. El este foarte bine cunoscut şi pentru piramida sa în trepte din Saqqara, proiectată de Imhotep. Pe lângă funcţia de arhitect, acesta din urmă le îndeplinea şi pe cele de medic, preot şi demnitar la curte. A fost unul dintre primii creatori dotaţi cu mai multe talente din istoric, fiind chiar adorat ca divinitate.

Regatul Vechi a atins apogeul în timpul celei de-a patra dinastii. Faraonul Snefru a condus expediţii de jaf înspre sud în Nubia (Sudanul de astăzi) şi înspre vest în Libia, luând aur, fildeş şi sclavi ca pradă de război. Fiul său Keops a ridicat marea piramidă de la Giseh, singura dintre cele şapte minuni ale lumii antice care s-a păstrat până în prezent. Succesorii lui Keops, Kefren şi Mykerinos au construit şi ei morminte complexe la Giseh. După faraonul Pepi II din a şasea dinastie, care a domnit mai bine de 90 de ani, au început să apară primele semne ale declinului. Conflictele pentru putere, asasinatele de la curte şi eforturile guvernatorilor din provincii pentru a obţine independenţa au dus la prăbuşirea Regatului Vechi.

sursa: Marea istorie ilustrată a lumii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: