Ce succes aveam!

Citesc „Amintiri din cariera mea lirică„, carte scrisă de Florica Cristoforeanu. Marea artistă povesteşte cu umor o întâmplare din copilăria ei.

„Înainte de a împlini patru ani, părinţii m-au luat cu dânşii în Italia de sărbătorile Crăciunului, spre a le petrece în familia mamei. Oprindu-ne la Viena pentru două-trei zile şi nevoind să mă lase singură la hotel, părinţii mă luau cu dânşii peste tot. În ultima seară am fost la operă. Îmi spunea mama că tot timpul am stat atentă, ascultând întreaga operă – Lohengrin – fără să fi aţipit. Tata spunea de atunci fără încetare: „Pe fata asta o fac primadonă”.

Înapoindu-ne în ţară, am început să-mi fac planul cum să organizez în curte un teatru. Aveam nevoie de o scenă, pe care să cânte primadona, şi de parter, unde să se aşeze publicul. O dată cu venirea timpului frumos, am pus în aplicare planul. În spatele casei aveam o curte mare cu un grajd pentru vacă, de o parte, iar de cealaltă parte o magazie şi un şopron; între acestea se afla o gheţărie. În faţa gheţăriei se găseau câţiva butuci groşi de lemn. Gheţăria îmi servea de scenă, iar butucii închipuiau scaunele de la parter pe care trebuia să ia loc publicul – surorile, fratele şi câţiva copii de prin vecini, tovarăşii noştri de joacă. Eu mă urcam pe gheţărie şi începeam să cânt, improvizând şi muzica şi cuvintele. Când terminam, făceam semn spectatorilor să mă aplaude, şi ei mă aplaudau.

Concertele se repetau zilnic cu un succes crescând, auditoriul mărindu-se pe zi ce trecea cu alţi copii, ceea ce pe mine mă încânta. Mai târziu am constatat cu durere că punctul de atracţie nu era cântăreaţa, ci bomboanele pe care le împărţeam spectatorilor la sfârşitul fiecărui concert. De îndată ce n-am mai putut să ofer bomboane, grosul spectatorilor m-au părăsit!” 🙂

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. interesant articolul !!!

  2. vai, ce senzaţie cumplită trebuie să fi încercat sărmana copilă…
    cred că cei de la posturile de radio sau tv care sunt ascultaţi doar pentru cadourile pe care le fac sunt conştienţi de lucrul acesta. dar un copil…
    şi până la urmă chiar şi noi, oamenii mari ar trebui să ne învăţăm cu sistemul acesta, dacă în copilărie nu am avut parte de dezamăgire în acest stil!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: