Misterul mortii lui Kennedy

Un pericol invizibil pândeşte şi ameninţă viitorul şi speranţa Americii, steaua strălucitoare a ţării, pe J.F. Kennedy. Dallas, 1963. Un glonţ venit de nicăieri îl răneşte mortal pe preşedinte. În acel moment încremeneşte şi este îndoliată întreaga lume. Misterul care învăluie această moarte constituie una din cele mai mari enigme ale secolului al XX-lea.

Turneul tragic

Vizita preşedintelui Kennedy la Dallas a fost adăugată la turneul său la propunerea vicepreşedintelui Johnson. În alegerile prezidenţiale din 1960, Kennedy fusese ales cu o diferenţă foarte mică fată de contracandidatul său, iar realegerea din 1964 depindea în mare masură de alegătorii conservatori din statele sudice. În statul Texas, antipatia faţă de administraţia Kennedy era deosebit de intensă şi, ştiind foarte bine acest lucru, Johnson a insistat foarte mult pentru această vizită.

În acea zi fatală de 22 noiembrie 1963, la ora 8,30, la hotelul Ford West, perechea prezidenţială a luat micul dejun dat în onoarea sa de membrii organizaţiei locale a Partidului Democrat şi, apoi, a plecat cu aeronava prezidenţială, Air Force 1, de la baza aeriană Carswell spre Dallas. Au aterizat pe aeroportul Love Field şi, după ceremonia de primire, s-au urcat într-o limuzină de lux, continuându-şi drumul prin mulţimea entuziastă.

Presedintele Kennedy, îmbrăcat într-un costum gri, era aşezat în partea din dreapta a banchetei din spate, iar Jackie, soţia sa,  într-un costum Chanel roz impresionant, stătea în partea stângă. În faţă se aflau guvernatorul statului Texas, John Connoly, şi soţia sa. Vehiculul a parcurs centrul oraşului pe o distanţă de 15 kilometri. Limuzina avea geamuri antiglonţ şi un tavan antiglonţ care oferea vizibilitate şi siguranţă. În ziua respectivă vremea era deosebit de caldă şi Kennedy a vrut să aibă un contact cât mai bun cu mulţimea. Astfel că s-a făcut o excepţie şi drumul a continuat cu acoperişul ridicat.

La 11:50 a pornit convoiul auto cu 5 vehicule care transportau perechea prezidenţială, pe vicepreşedintele Johnson şi alte personalităţi în mijloc. La capetele coloanei se aflau maşini şi motociclete ale poliţiei, care însă, după cum s-a dovedit, nu se aflau în alertă ca în urmă cu aproximativ un secol, la asasinarea presedintelui William McKinley. Coloana de autovehicule mergea cu o viteză de 32 de kilometri pe oră si a trecut prin faţa a două clădiri universitare din centrul oraşului. De pe bulevardul central a cotit pe bulevardul Huston şi de acolo a trecut prin fata depozitului de manuale şcolare al statului Texas, unde a redus viteza pentru a coti la stânga pe strada Elm. Defilarea a ajuns la sfârsit, de-a lungul traseului stătea o multime entuziastă, iar climatul festiv de primire era evident. „Nu puteţi spune că locuitorii oraşului nostru nu vă simpatizează, domnule preşedinte” i-a spus guvernatorul statului Texas, şi Kennedy i-a zâmbit, continuând să salute mulţimea.

Brusc, la 12:30, Kennedy a scot un strigăt şi şi-a dus mâinile la gât. Connoly, care se afla pe scaunul din faţă, a fost şi acesta lovit de un glonţ. Imediat după aceea, partea din faţă a corpului său s-a înclinat inainte. Imediat, vehiculul prezidential a luat viteză şi s-a deplasat la spitalul Parkland Memorial Hospital, în timp ce Jacqueline continua să ţină în braţe capul soţului ei încercând să oprească curgerea sângelui şi a materiei cerebrale. Ajungând la spital, Kennedy a fost transportat la aripa de urgenţe, unde medicul Charles Crenshaw i-a acordat primele îngrijiri. Dar fără folos. Starea lui Kennedy era ireversibilă, iar la 13:00 a fost anunţată moartea sa.

Un bărbat numit Oswald

Lee Harvey Oswald, în vârstă de 26 de ani, angajat temporar la depozitul de manuale şcolare al statului Texas, a fost arestat la 90 de minute după eveniment sub acuzaţia de asasinare a preşedintelui Kennedy. Arestarea sa imediată s-a bazat pe două rapoarte primite de poliţia din Dallas. În momentul asasinarii preşedintelui s-au auzit împuşcături din clădirea depozitului. Peste zece minute a venit descrierea făptaşului, care se potrivea perfect lui Oswald. Paradoxal însă, în momentul procesului, poliţia din Dallas nu avea nici unul dintre aceste două rapoarte în posesia sa.

Motivul pentru care a fost arestat Oswald a fost uciderea politistului J.D. Tippit, care a fost împuşcat în timp ce patrula în cartierul Oak Cliff, la circa 40 de minute după asasinarea lui Kennedy. Puţin mai târziu Oswald, fără să plătească bilet, a intrat în Teatrul Texas, unde a şi fost arestat, în urma unui telefon la poliţie, referitor la comportamentul său ciudat şi suspect. După arestare, ştirile au transmis următorul mesaj: „A fost arestat un suspect care făcuse cerere de cetăţenie sovietică”. Care era însă istoria personală a omului care a fost imediat stigmatizat ca fiind comunist?

S-a născut la New Orleans în 1939, iar în 1956 s-a înrolat în rândul puşcaşilor marini,  unde a fost instruit ca operator de radar şi a fost transferat la baza aeriană Achugi din Japonia. La sfârşitul anului 1959 a dezertat în Uniunea Sovietică, dar în 1962 a depus cerere de repatriere, care a fost acceptată după ce la ambasada americană nu i s-a pus nici o întrebare privind dezertarea sa. Aici bineînţeles că ar fi rezonabil să ne întrebăm dacă nu cumva Oswald era agent CIA.

În iunie 1962, Oswald şi soţia sa rusoaică, cu care venise în America, au cunoscut în Dallas o comunitate de ruşi anticomunişti în exil, cu care au avut relaţii apropiate. În aprilie 1963, Oswald s-a mutat la New Orleans, unde s-a autodeclarat reprezentant local al organizaţiei Fair Play for Cuba Committee – organizaţie de solidaritate cu Cuba şi în favoarea lui Castro. Puţin după aceea s-a întors din nou la Dallas unde, cu aproximativ o lună înainte de asasinarea lui Kennedy, s-a angajat temporar la depozitul de manuale şcolare al statului Texas.

După asasinat şi după arestarea sa, a fost înterogat fără întrerupere de poliţia din Dallas şi agenţi FBI timp de două zile, până pe 24 noiembrie. Paradoxal însă, depoziţia lui Oswald, care a fost dată fără a fi prezent un avocat, nu a fost înregistrată niciodată în vreo evidenţă oficială. În aceeaşi zi, 24 noiembrie, când Oswald ieşea escortat de politişti din parcarea subterană a poliţiei pentru a fi transportat la tribunal, a fost împuşcat mortal de Jack Rubby, proprietar de cluburi de noapte din Chicago.

De unde a venit împuşcătura?

La 22 noiembrie 1963, la 98 de minute după anunţul morţii lui Kennedy, vicepreşedintele Lindon Johnson, îmbarcat pe aeronava prezidenţială Air Force 1 în direcţia Washington, şi-a preluat atributiile ca al 36 lea preşedinte al Americii, avându-le ca martore pe Jacqueline şi pe judecătoarea Sarah T. Hugnes. La 29 noiembrie, preşedintele Johnson a dispus înfiinţarea comisiei de investigaţie, avându-l în frunte pe şeful Curţii Supreme, Earl Warren, şi ca membri, printre alţii, pe directorul CIA, Allen Dulles,  şi pe viitorul preşedinte Gerald Ford, în scopul investigării asasinării preşedintelui Kennedy. În septembrie anul următor, Comisia Warren şi-a expus concluziile, potrivit cărora Oswald a fost singurul plănuitor şi executant al asasinatului. În raportul lor final există însă date foarte interesante privind direcţia împuşcăturilor. 42% din cei întrebaţi care se aflau în zona unde a avut loc asasinatul au declarat că împuşcăturile păreau să vină de pe un pasaj pe care convoiul nu îl depăşise încă. Potrivit acestor mărturii, împuşcăturile au venit din faţă, dar concluzia comisiei care l-a declarat pe Oswald unicul executant care la tras de la fereastra depozitului de manuale şcolare al statului Texas face necesară ipoteza că împuşcăturile au venit din spate.

Comisia Warren şi-a bazat concluzia că toate cele trei împuşcături au venit de la fereastra etajului 6 al depozitului de manuale şcolare pe faptul că acolo au lost găsite 3 cartuşe goale. Există însă şi alte date care fac concluzia comisiei Warren să fie neîntemeiată. Una dintre împuşcături este cea care l-a lovit pe preşedintele Kennedy în cap. O a doua împuşcătură nu şi-a atins tinta, ci a lovit trotuarul, rănind un spectator la obraz. Rămâne deci o singură împuşcătură, al cărei traseu nu este uşor de explicat. Pe langă rana fatală la cap, Kennedy a fost lovit o dată şi în gât. A fost însă rănit şi guvernatorul Connely, iar diversele studii arată că ar fi fost imposibil ca acelaşi glonţ care l-a lovit pe Kennedy în gât să îşi fi continuat parcursul şi să fi provocat şi rănile guvernatorului. Poate au fost 4 şi nu 3 împuşcături? Dacă este într-adevăr aşa, atunci vorbim de doi trăgători, ceea ce implică o conspiraţie şi anulează teoria acţiunii independente a lui Oswald.

De asemenea, conform concluziei, cele 3 împuşcături au fost înregistrate în 5-6 secunde. Chiar şi pentru un lunetist profesionist, fiecare tragere necesită cel puţin 2-3 secunde. Întrebarea care apare este cum Oswald, folosind o carabină veche Carcano de producţie italiană a putut să tragă de 3 ori într-un interval atât de scurt. Un alt element foarte important este că Oswald a fost supus la un test cu parafină şi singurele urme de praf de puşcă găsite au fost pe mâini şi nu pe faţă sau pe gât, unde ar fi trebuit să existe dacă ar fi tras cu o carabină veche.

Există multe alte enigme privind cazul asasinatului, care însă vor rămâne fără răspuns până în 2039, deoarece o mare parte dintre documente, mărturii şi dovezi rămân secrete până atunci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: