Istoria Farului din Alexandria

Cadrul înconjurător.  Insula Pharos ce mărginea golful vechiului oraş Alexandria, fondat de Alexandru cel Mare în anul 331 î.Hr. Lungă de circa 3 km, insula era legată de port printr-un  dig de 1,3 km lungime.

Autori, iniţiatori. Arhitectul grec Sostratos din Cnidos la porunca suveranului Ptolemaios II Philadelphos (283-246 î.Hr.) care, din raţiuni economice, dorea să se amenajeze un mare port maritim la Alexandria.

Istoric. Construit în primii ani ai domniei lui Ptolemaios şi considerat una din „şapte minuni” ale lumii antice, farul a avut de suferit, de-a lungul timpului, multe avarii din cauza numeroaselor cutremure sau distrugerilor provocate de invadatori. Consolidat în timpul împăratului bizantin Anastasiu I (491-518), farul a fost distrus în mare parte în secolul IX de arabi, în speranta descoperirii unor mari comori, şi reconstruit tot de ei din cărămidă, dar fără a mai putea salva dispozitivul ce susţinea oglinda farului. Cutremurele din 1182, 1303 şi în final cel din 1375 l-au distrus complet, nemaiputând fi refăcut. În prezent, pe amplasamentul farului se află fortăreaţa Fort Kait Bey construită în sec. XV de turci. Cu ocazia cercetărilor arheologice submarine efectuate în 1961 s-au găsit unele fragmente ale farului, coloane şi statui, din care cea a lui Poseidon se pare că era amplasată pe una din terasele farului.

Structură, stil. Datele constructive, uneori contradictorii, se cunosc din relatările mai multor scriitori arabi, care confirmau că farul este alcatuit din 3-4 turnuri suprapuse, cu retrageri formând terase. Se pare că primul turn, de secţiune pătrată, avea latura de 30 de metri şi adăpostea numeroasele încăperi rezervate gărzii de pază şi personalului de întreţinere. Al doilea turn era octogonal, iar ultimul circular; în vârful acestuia din urmă se aflau dispozitivul de ardere şi oglinda parabolică de sticlă sau, mai probabil, metalică. Întreaga construcţie a farului se sprijinea pe un postament cu fundaţii din blocuri de piatră. Zidăria era alcătuita din blocuri de piatră mai mici, placate cu marmură albă şi legate între ele cu plumb topit, pentru a rezista mai bine la intemperii. Înălţimea farului atingea, după versiunile cele mai probabile, 120-140 m, lumina acestuia fiind vizibilă până la 50-60 km. Combustibilul ( probabil lemn ) necesar pentru alimentarea focului farului se ridica cu ajutorul unor scripeţi până la penultima terasă, iar mai departe, până la partea superioară, pe scările interioare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: