Agamemnon

Agamemnon. Unul dintre principa­lii eroi ai tradiţiei epice greceşti. Se spune că era fie fiul lui Plistene şi al Eripilei şi nepotul lui Atreu, regele din Micene, fie fiul lui Atreu şi nepotul lui Pelops. Aga­memnon şi fratele său, Menelaos, au fost crescuţi, împreună cu Egist, fiul lui Tiest, în casa lui Atreu. După ce Atreu a fost ucis de către Egist şi Tiest, care i-a luat locul pe tronul Micenei, Aga­memnon şi Menelaos s-au dus în Sparta. Aici, Agamemnon a luat-o de soţie pe Clitemnestra, fiica lui Tindar, cu care a avut patru copii: Ifigenia, Chrisotemis, Laodice (Electra) şi Oreste. La Homer, numele Ifigenia nu apare, fiind înlocuit cu Ifianasa. Mai tîrziu, Agamemnon a deve­nit regele Micenei, modul în care a urcat pe tronul înaintaşilor fiind descris diferit în izvoare. Potrivit lui Homer, el i-a urmat lui Tiest la tronul Micenei în mod paşnic, la moartea acestuia. După alţii, Tiest a fost alungat, iar tronul uzurpat. Oricum, Agamemnon figurează în continuare drept cel mai puternic principe din Grecia. Homer aminteşte că a domnit peste întregul Pelopones, sau cel puţin peste o mare parte din acesta, din moment ce la Argos domnea, în aceeaşi vreme, Diomede.

Când Elena, soţia lui Menelaos, a fost răpită de către Paris, iar căpeteniile gre­cilor au hotărît să o readucă în patrie cu forţa armelor, Agamemnon a fost numit comandant suprem. După doi ani de pre­gătiri, armata şi flota greacă s-au reunit în portul Aulis din Beoţia. Aici însă Aga­memnon a ucis o căprioară, animalul sacru al zeiţei Artemis. Ca să se răzbune, zeiţa a trimis în rîndul soldaţilor greci o epidemie de ciumă şi a oprit şi vîntul, împiedicînd corăbiile greceşti să ridice ancora. Pentru a potoli mînia zeiţei, Agamemnon a consimţit să facă gestul suprem de a-şi sacrifica propria fiică, pe Ifigenia. Dar, în clipa în care aceasta era pe cale de a fi jertfită, zeiţa a salvat-o de la moarte, trimiţând în locul ei o altă victimă şi transportînd-o în Taurida. Vîntul s-a pornit, iar flota grecească a putut în cele din urmă să iasă în larg şi să se îndrepte spre Troia.

În timpul îndelungatului asediu al cetăţii, Agamemnon a ajuns să se certe cu Ahile, faţă de care, în Iliada, are un rol mai puţin important. Totuşi, Agamemnon reprezintă autoritatea supremă a armatei greceşti, distingîndu-se prin spiritul său cavaleresc, prin curaj, prin caracterul mări­nimos şi prin puterea sa, calităţi care, deşi sînt inferioare însuşirilor lui Ahile, fac din el un erou de primă mărime, ce îi depă­şeşte pe toţi ceilalţi greci prin demnitate, putere şi maiestate. În Iliada, ochii şi capul său sînt asemuite cu ale lui Zeus, centura sa cu a lui Ares, iar pieptul său cu al lui Poseidon. După cucerirea Troiei, a primit-o ca trofeu de război pe tînăra fiică a lui Priam, Casandra. De la ea a avut doi gemeni, Teledamos şi Pelops. Cu Chriseis a avut un fiu care s-a numit Chrises. Nevrînd să dezvăluie cine era tatăl copi­lului, Chriseis a spus că îl zămislise cu Apollo.

La întoarcerea în patrie, Agamemnon a fost ucis de către Egist, care, în timpul absenţei sale, îi sedusese soţia, pe Clitemnestra. Poeţii tragici îi atribuie acesteia uciderea lui Agamemnon, fără vreo inter­venţie din partea lui Egist. Moartea sa a fost răzbunată de singurul său fiu de sex bărbătesc, Oreste.

►  Epitete. Atridul (de la numele tatălui său, Atreu); Pelopidul (de la numele bunicului său, Pelops); Tantalidul (de la numele străbunicului său, Tantal).

►  Răspîndirea cultului. Cultul lui Agamemnon este atestat în epoca istorică, în diverse localităţi. Potrivit lui Licofron, la Sparta Agamemnon era numit Zeus.

►  Prezenţe în literatura antică. Agamemnon are un rol important în Iliada homerică, unde este comandantul suprem al arma­telor greceşti; Odiseea prezintă întoar­cerea în patrie a eroului şi întîmplările tragice ale familiei sale, întîmplări reluate ulterior în Cataloagele hesiodice, în Cipriile lui Stasinos, în Orestia lui Stesihor. Tragedia îl are ca protagonist în Orestia lui Eschil, mai ales în Agamemnon ; în Aiax de Sofocle, Ifigenia în  Aulis de   Euripide,  Agamemnon de Seneca.

►  Prezenţe în literatura modernă. În epoca modernă, numeroşi poeţi au scris tragedii dedicate  lui Agamemnon:  J.  Thomson, V. Garcia de la Huerta, V. Alfieri, N. Lemercier, G.B. Niccolini. G. Hauptmann a scris Moartea lui Agamemnon, care face parte din Tetralogia Atrizilor. Mai recent, D. Milhaud a compus o operă lirică inti­tulată Orestiada, iar Ildebrando Pizzetti a fost autorul muzicii de scenă pentru Aga­memnon de Seneca.

►  Iconografie. Scene din povestea lui Aga­memnon erau prezente în ceramica atică. Potrivit tradiţiei (astăzi fiind pierdute), acestea apăreau pe Cufărul lui Cipselos, în picturile lui Polignot (sala Lesche din Delfi,  Nekyia) şi  într-un  tablou  al lui Timanthes.   Episoade   ale   mitului   sînt reprezentate pe altarul de la Pergam şi în miniaturile   din   Iliada  Ambroziană şi, într-un mediu diferit, în picturile de pe Mormîntul Franţois de la Vulci şi pe unele urne etrusce.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: