Virginitatea in istorie

Virginitatea pare un termen direct, lipsit de ambiguitati; ori esti virgin, ori nu esti. Insa din punct de vedere lingvistic si etnografic, cuvantul este plin de confuzie.

In unele culturi, o femeie necasatorita ramane virgina chiar daca este o prostituata; ea isi pierde virginitatea doar prin casatorie. In alte parti ale lumii, o femeie casatorita fara copii este considerata virgina; pierderea virginitatii survine odata cu prima nastere. In randul unor triburi ce se tem din superstitie de „sangele primei nopti”, un barbat se va casatori cu o femeie doar dupa ce himenul ei este rupt prin copularea cu un strain.

In Occident nu exista astfel de libertati. Insa daca definitiile de mai sus ni se par amuzante sau absurde, propria noastra utilizare limitata a cuvantului ar putea avea ca efect un zambet ironic sau o incruntare dezaprobatoare din partea membrilor altor societati. Din punct de vedere strict tehnic o femeie occidentala ramane virgina pana in clipa in care intretine relatii sexuale vaginale; oricate contacte orale sau anale ar avea, cu oricat de multi barbati, ea nu este deflorata, desi aceasta activitate i-ar putea sifona imaginea.

Din cate se pare, virgina este o specie pe cale de disparitie. Potrivit unor statistici recente, 56% din liceenele americane recunosc ca sunt active sexual. Intr-o epoca in care cuplurile se muta impreuna inainte de a se casatori, apare intrebarea daca nu cumva conceptul vechi de secole al virginitatii premaritale este pe punctul de a-si gasi sfarsitul.

Puterea fecioarelor

Conceptul de virginitate este stravechi. El face parte integranta din istorie, din razboaie, mituri si legende, adesea in moduri dintre cele mai nebanuite. Osemintele albite ale virginelor, de exemplu, erau indispensabile in schimburile comerciale de materiale de constructii din Evul Mediu, la fel de cautate precum caramizile si cimentul. Oamenii credeau ca femurul sau humerusul unei fecioare amestecat cu mortar si inclus in constructia unei fortarete o ferea sa cada in mainile dusmanilor. Iar daca un castel astfel fortificat era cucerit, insemna ca oasele respective nu aprtinusera unei fecioare.

Primul moment din istorie in care citim despre caracterul mistic asociat unei femei adulte cu himenul intact este in mitologia antica. Desi zeita virgina din diferite legende este numita in nenumarate feluri, povestea ei este fundamental aceeasi: sexualitatea reprimata ii insufla puteri vrajite cu care castiga razboaie, protejeaza fortarete, fertilizeaza pamantul si favorizeaza aparitia copiilor in casnicii.

Egiptenii si grecii credeau ca o tanara fecioara poate reintineri un batran, insa nu in modul la care ne-am putea gandi in prezent. In antichitate, tanara si batranul se culcau seara impreuna, nu pentru a avea relatii intime, ci pentru un „transfer spiritual” de tinerete ce se realiza prin nemiscare, apropiere si somn. Cuplu era avertizat sa evite relatiile intime, care ar fi avut un efect de vlaguire. Daca in dimineata urmatoare batranul se trezea intr-adevar plin de vigoare regasita dupa o noapte lipsita de sex alaturi de o fecioara ce-l mangaiase, era mai degraba vorba despre o frustrare inabusita ce avea sa-l tina activ vreme de cateva zile.

Virginitatea era considerata, de asemnea, si un factor puternic de respingere a influentelor satanice. Era necesara din abundenta la nunti, unde puterile demonice amenintau cel mai intens o mireasa. Domnisoarele de onoare necasatorite si procesiunea de fetite cu flori existau nu pentru a arunca petale si a duce trena, ci pentru ca fecioria lor combinata sa indeparteze Satana de acest ritual. Astfel, cortegiul miresei avea initial rolul unei protectii supranaturale impotriva raului.

Chinurile fecioarelor

Presupusele puteri speciale ale fecioarelor le-au provocat acestora si multa suferinta, de exemplu, in situatiile in care erau sacrificate drept cea mai buna ofranda pe care o puteau dedica oamenii unei divinitati.

Pe continentele americane, aceste ritual era practicat cel mai frecvent de indienii din Yucatan, la Sfanta Fantana de Sacrificu de la Chichen Itza. La capatul unei ceremonii solemne, zeci de fecioare adolescentine incantatoare erau aruncate in fantana. Ele isi acceptau soarta cu recunostinta, considerand acest act drept o mare onoare, deoarece in fundul fantanii se afla zeul ploii si palatul sau maret, unde ele urmau sa locuiasca pentru totdeauna.

In Roma, sase din cele 20 de fecioare ce serveau in Templul Vestei erau insarcinate cu pazirea focului sacru al templului. Se credea ca forta care tine focul aprins este virginatatea, iar in cazul unei abateri sexuale fosta virgina era pedepsita drastic.

Istoricul Plutarh ofera o descriere detaliata a tratamentului la care era suspusa o vestala ce-si incalca juramantul de castitate si punea in pericol focul vesnic: „Nu exista un spectacol mai orbil si nici o zi in care Roma sa fie cuprinsa de o intristare mai profunda.” Cu mainile si picioarele legate, vestala vinovata era urcata intr-o litiera bine acoperita, „astfel ca dinauntru sa n u se poata auzi nici un sunet”. Purtata prin forum prin mijlocul multimii de spectatori, ea ajungea la locul in care urma sa fie ingropata de vie.

Mormantul propriu-zis era o incapare subterana in care se ajungea coborand pe o scara. Aici se gaseau un pat, o lampa cu ulei aprinsa, un cutit si provizii de alimente si apa. Fiind izolata definitiv in aceasta incapere, vestala avea de ales intre o moarte rapida si sangeroasa si una lenta, dar la fel de inevitabila.

Spaima de boli venerice a contribuit, de asemenea, la aprecierea unei mirese virgine, desi nu pentru motivul evident si valid din punct de vedere medical. O superstitie medievala sustinea ca orice boala genitala de care suferea un barbat putea fi vindecata prin relatii intime cu o fata casta, si asta fara a o infecta. Aceasta era valoarea terapeutica a virginitatii, desi nimeni nu era vindecat si toate fetele implicate erau contaminate.

Cearceafurile insangerate

In vremurile de demult era adesea ceruta dovada publica a fecioriei unei mirese. In dimineata de dupa consumarea casatoriei, cearceaful de pat patat cu sange era prezentat rudelor si vecinilor.

Castitatea neconfirmata era pedepsita aspru. In Deuteronom, legea biblica cerea ca mireasa ce si-a inselat sotul sa fie omorata cu pietre.

sursa: Charles Panati, Cartea sfarsiturilor

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Material plin de erori logice si de partizanate ideologice care tin mortis sa denatureze valoarea suprema a virginitatii.Virginitatea e la fel de valabila si astazi si poate chiar mai valoroasa si mai importanta decat ceea ce evreimea care conduce lumea vrea sa induca in mod fals cu privire la virginitate. Numai spalatii pe creier nu sunt in stare sa priceapa ca vaginul nu e pisoar public.

  2. Eu nu inteleg femeile care sustin aceste idei patriarhale. Valorificarea vaginului nepenetrat transforma fecioara intr-un bun, ca un dovleac intreg; o comoditate ce poate fi tranzactionata si ce nu are niciun drept, fiind doar un fel de animal. Si daca nu ar fi destule aceste nedreptati, fetele ce sunt indoctrinate sa fie obsedate de virginitate risca sa ajunga si bolnave mintal (vedeti comentariul de mai sus), mai ales acum, cand varsta minima este in jur de 18 ani (si nu 12-13 ani cum e obiceiul in triburile/satele primitive).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: