Moartea lui Socrate

Decedat in 399 i.Hr., la varsta de 70 de ani

Cauza mortii: otravire prin ingerarea de cucuta

Locul de odihna: necunoscut

Ultimele cuvinte: In timp ce trupul ii era cuprins treptat de paralizie, el a cerut unui prieten: „Ii datorez un cocos lui Asclepios; poti sa-l rasplatesti tu?”

Sfarsitul lui Socrate a beneficiat foarte probabil de un tratament hollywoodian din partea cronicarului sau, Platon. Si asta deoarece moartea – provocata prin intoxicarea cu coniina, un alcaloid otravitor din planta de cucuta – i-a fost marcata nu doar de o paralizie motorie evolutiva, dupa cum a consemnat Platon, dar si de o stare puternica de greata, de voma si de convulsii – aspecte neplacute ce nu se regasesc niciunde in descrierea lui Platon, referitoare la sfarsitul vietii prietenului si invatatorului sau, „cel mai intelept, mai drept si mai bun”.

Socrate, primul din trioul de aur – alaturi de Platon si Aristotel – al filozofilor greci, nu a scris nimic despre gandurile sale. Toate informatiile referitoare la personalitatea, doctrinele si moartea sa provn, in principal, din dialogurile lui Platon. Imaginea lui este cea a unui filozof robust si agreabil, cu nasul lat, ale carui invataturi morale au patruns constiintele compatriotilor sai. Desi avea o sotie si trei fii, el pare sa-si fi petrecut tot timpul pe strazile, in pietele si in gimnaziile Atenei, tinandu-le tinerilor promitatori cursuri de politica, poezie si de acel timp propriu de autoanaliza surprins in celebra avertizare: „Cunoaste-te pe tine insuti”.

Invataturile sale au fost cele care, in anul 399 i.Hr., l-au adus intr-o situatie conflictuala fatala cu autoritatile statului. Mai precis, el a fost dat in judecata pentru „impietate” sub doua capete de acuzare: „coruperea tinerilor’ si „neglijarea zeilor slaviti de cetate si practicarea unor inovatii religioase”.

Acuza de corupere a tinerilor atenieni formulata impotriva lui Socrate nu avea implicatii sexuale. Coruperea consta in faptul ca Socrate ii invata pe adolescenti sa puna sub semnul intrebarii intelepciunea parintilor lor si a liderilor societatii ateniene, fapt cu mult mai grav. Iar cand oracolul din Delfi a anuntat ca nici un barbat „nu este mai intelept decat Socrate”, membrii de frunte ai societatii ateniene au fost cuprinsi de dispret si de invidie. Politicienii cetatii doreau exilarea filozofului – acelasi lucru pe care-l doreau si multi parinti – , insa nimeni nu dorea sa-l ucida, deoarece o asemenea masura l-ar fi facut – si l-a facut – un martir in ochii adeptilor sai devotati. Totusi, inteleptul Socrate a stiut cum sa-si puna in scena o moarte memorabila.

Procesul sau s-a desfasurat in fata unui numar de 501 jurati, care aveau si rolul de judecatori (numarul impar excludea posibilitatea unui verdict nedecis). Filozoful in varsta de 70 de ani – care ura ipocrizia, detesta oportunismul si imbratisase un mod de viata virtuos, traind in acord cu legile naturii – a fost gasit vinovat si pus sa aleaga intre exil si moarte. El a considerat exilul  drept o umilire. El predicase importanta legii, iar acum ca legea il declara vinovat – pe drept sau pe nedrept – a argumentat ca singura hotarare onorabila este moartea. A nu i se lua viata, a spus el, ar fi o crima impotriva statului.

El si-a pentrecut ultima zi acasa, raspunzand intrebarilor filozofice pe care i le-au pus prietenii. Pe la apusul soarelui s-a imbaiat, pentru a evita „ca femeile sa fie nevoite sa ma spele dupa ce mor”. Sotia sa, Xantipa, si fiii sai au fost primiti in incaperea sa pentru a-si lua ramas bun de la el, apoi si-a reluat cu discipolii conversatia despre soarta sufletului uman, un subiect potrivit in circumstantele respective. El a incercat sa-i imbarbateze, argumentand ca moartea este un lucru bun, nu rau.

La aparitia calailor numiti de tribunal ce venisera ca martori, Socrate a poruncit: „Sa mi se aduca otrava daca este amestecata deja, daca nu, sa o amestece”.

Unul dintre calai i-a oferit cucuta. „Ei bine, prietene„, a spus Socrate, „trebuie sa te intreb, de vreme ce ai experienta in aceasta privinta, ce ar trebui sa fac.”

„Nimic”, i-a replicat barbatul, „doar sa te plimbi dupa ce ai baut-o pana cand simti o greutate in a-ti misca picioarele, iar, apoi, daca te intinzi pe pat, otrava isi va face singura efectul.”

Rugandu-se zeilor, povesteste Platon in Phedon, Socrate a dat amestecul pe gat. Discipolii sai au izbucnit in lacrimi, iar filozoful a ramas uimit: „Ce faceti, oameni buni? Motivul principal pentru care am gonit femeile a fost acela de a fi scutiti de astfel de neplaceri; caci am auzit ca un barbat trebuie sa moara intr-o liniste solemna. Asa ca va rog sa va tineti firea.”

Socrate a inceput sa se plimbe prin incapere. Curand, simtind cum paralizia musculara ii urca prin picioare si i se raspandeste in corp, el s-a intins pe pat si si-a acoperit fata cu un cearsaf. El nu murise, iar gestul, probabil o delicatete fictiva folosita de Platon, servea cel putin simbolic ascunderii gretei, starii de voma si convulsiilor provocate de intoxicarea prin cucuta.

Unul dintre calai ii ciupea periodic membrele, iar Socrate afirma ca nu simte nimic. Cand prietenul sau Criton l-a intrebat pe filozoful muribund cum vrea sa fie inmormantat, Socrate a raspuns: „Oricum doriti voi, potrivit obiceiurilor noastre. Insa tine minte, Criton, nu pe mine ma veti ingropa, ci doar trupul meu. Eu voi fi plecat.”

Insa el nu a plecat imediat. Cand paralizia i-a ajuns in zona inghinala, el si-a scos capul de sub cearsaf si i-a spus lui Criton: „Ii datorez un cocos lui Asclepios; poti sa-l rasplatesti tu?” Asclepios era zeul grec al vindecarilor si medicinei, si se crede ca Socrate dorea sa-i multumeasca astfel ca il vindecase chiar de viata.

Criton i-a raspuns: „Se va face”, apoi, l-a intrebat pe filozof daca mai doreste sa comunice un ultim gand, insa nu a primit nici un raspuns.

Descrierea unei morti calme si lipsite de durere ce trebuie sa fi fost nici linistita, nici fara suferinta, a fost cu siguranta omagiul final al lui Platon pentru bunul sau prieten.


sursa: Charles Panati, Cartea sfarsiturilor, Trad.: Octav Ciucă, Editura Orizonturi, 2005

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: